Născută pe 8 ianuarie 1986, la Galaţi, Crina Semciuc este o tânără actriţă din România, absolventă de UNATC (Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti). Debutul în televiziune şi l-a făcut odată cu lansarea filmului "Mincinoasa", de pe AcasăTV. Tot pe micile ecrane a apărut şi în "Daria, iubirea mea", când a jucat rolul Ştefaniei. În 2007, după ce şi-a însoţit o prietenă la un casting, Crina Semciuc a devenit emblema campaniei de promovare a programului "Sibiu, capitala culturală europeană 2007". În acelaşi an, a jucat şi în sezonul al doilea al serialului "Cu un pas înainte", difuzat pe PROTV. Cel mai cunoscut film în care a jucat, însă, este "Selfie", în regia Cristinei Iacob, o altă gălăţeancă, unde a avut rolul Yasminei. Contactată de ziarul nostru, Crina Semciuc a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări despre viaţa de actor.
- Cine este Crina Semciuc? De ce ai decis să iei calea actoriei, ce îţi place să faci când nu repeţi pentru un rol, ce nu îţi place să faci, cu ce fel de oameni îţi place să te înconjori?
- Crina este un om mulţumit, cu o familie minunată. Nu ştiu dacă am decis eu asta, mai mult mama şi-a dorit să dau la secţia de actorie şi, pe parcurs, am ajuns să mă îndrăgostesc de lumea spectacolului. Îmi petrec foarte mult timp în familie, merg la teatru, la film, citesc, mă plimb, am un program cât se poate de normal.
- Dacă nu era să te faci actriţă, ce altă meserie ţi-ar fi plăcut să îmbrăţişezi? De ce?
- Am făcut aproape 8 ani de balet, şi îmi pare foarte rău că am renunţat, dar cred că în viaţă trebuie să alegi. La liceu am ales drumul actoriei şi încerc să merg pe el cât pot eu de bine.
- Cât de grea a fost acomodarea în Bucureşti?
- Mi-a fost foarte greu în primul an de facultate, pentru că îmi lipsea familia. Chiar dacă vorbeam cu ei la telefon toată ziua, ajungeam să mă întorc acasă în fiecare weekend şi să nu îmi doresc să plec prea repede înapoi în capitală. Am reuşit, însă, să trec şi peste hopul ăsta.
- Dintre toţi oamenii cu care ai avut contact în lumea actoriei, odată cu mutarea la Bucureşti, despre care poţi spune că te-a influenţat cel mai mult şi de ce?
- Cred că Horaţiu Mălăele. E omul care m-a ajutat să nu renunţ la actorie şi care m-a făcut să înţeleg şi să iubesc şi mai mult această artă.
- Ai avut roluri multe, însă ce vreau eu să ştiu este care a fost cel mai solicitant dintre ele şi care a fost cel mai simplu.
- Nu cred că exista rol simplu, tot timpul o iei de la zero. Am 30 de ani, iar anul trecut am interpretat-o pe Miranda, o fată de 15 ani, în spectacolul "Furtuna". Nu a fost un drum aşa de uşor, să revin la fetiţa de 15 ani. Cel mai solicitant rol de până acum, în teatru, a fost cel din "Năpasta", în regia lui Radu Afrim, un spectacol greu, dar minunat!
- Pentru că eşti o actriţă din „Noul Val”, e vreun regizor din aceeaşi generaţie cu care îţi place foarte mult să lucrezi?
- Nu cred ca fac parte din "Noul Val", dat fiind că am lucrat destul de puţin film, cred că mai am foarte mult de învăţat. Orice colaborare, oricât de mică, e foarte importantă pentru mine.
- Dacă ar fi să asemeni actoria cu ceva, ce ar fi?
- Cu familia!
- Este publicul cel mai important juriu al unui actor?
- Nu doar publicul; partenerul, regizorul, chiar şi eu fac parte din juriu. Mă gândesc şi încerc să-mi dau seama ce am făcut bine, ce nu mi-a ieşit în fiecare spectacol sau film în care am jucat.
- Ce diferenţă este, pentru tine, între piesele de teatru şi filmele în care joci?
- Nu exista diferenţă. Şi în film, şi în teatru, e important să dai tot ce ai mai bun din tine în momentul în care filmezi sau eşti pe scenă.
- Ce rol te-a mulţumit cel mai mult în carieră?
- Nu pot menţiona direct un personaj. Întâlnirea cu Horaţiu Mălăele şi Radu Afrim reprezintă pentru mine momente importante în evoluţia mea artistică.
- Ce sfaturi le poţi da tinerilor care vor să aleagă această meserie?
- Trebuie să se ferească de ei înşişi. Pe cât de important e să reuşeşti să joci un rol principal sau secundar într un film sau într o piesă de teatru, pe atât de important e să nu ţi se urce la cap, să nu devii hain, să rămâi om.
