O revenire la valorile clasice. BEN HUR, un spectacol cinematografic impresionant

O revenire la valorile clasice. BEN HUR, un spectacol cinematografic impresionant
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Filmul se remarcă prin ilustrativismul supradimensionat şi extraordinara gestionare a secvenţelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă


Ce ar fi fost Ben Hur, un erou mai mult sau mai puţin tragic al Antichităţii, fără asocierea cu valorile creştine? Probabil un alt Spartacus. Povestea eroică din "Ben Hur" capătă încă o dată valenţe morale, de data aceasta în mâna regizorului Timur Bekmambetov, prin asocierea cu valorile creştine - în principal iertarea duşmanului. Dacă filmul original din 1959 vorbeşte despre răzbunare, regizorul kazah Bekmambetov rămâne fidel romanului scris de Lew Wallace, în care e vorba în primul rând despre iertare.
Ben-Hur (Charlton Heston), cel din 1959, era mânat de răzbunare, pe care o şi obţine, dar personajul său nu se împlineşte decât în urma întâlnirii cu Iisus. În filmul din 2016, Iuda Ben-Hur (Jack Huston) e definit în principal de virtutea creştină a iertării. Deşi specializat în filme de acţiune ("Wanted", "Abraham Lincoln: Vampire Hunter"), Bekmambetov reuşeşte să facă un film în care personajele au substanţă (umană). Inclusiv antagonistul, Messala (Toby Kebbell), e reabilitat în acest film. În filmul original, Masalla era doar bruta. Datorită spiritului eroic şi aventuros al lui Mesalla, îi putem accepta ambiţia şi orgoliul, iar în câteva momente îl percepem chiar ca pe o victimă.

Pe de altă parte, în prolog, pe omul blând şi de treabă, cum este portretizat Ben-Hur de către Jack Huston, care încearcă să evite conflictele, îl bănuim de primele semne de laşitate. Sigur, acestea nu se vor confirma pe parcurs, e doar modul în care realizatorii se joacă cu percepţia noastră asupra personajelor. Cert este că Ben-Hur şi Mesalla sunt feţele aceleiaşi monede, regizorul alocându-le celor doi cam acelaşi timp pe ecran.

Dincolo de ceea ce dă „carne” filmului din 2016, şi anume personajele, Timur Bekmambetov rămâne tributar grandilocvenţei imagistice din anii 1960, iar asta este cât se poate de atractiv, văzut pe ecran IMAX şi în 3D. Se distinge respiraţia amplă a mizanscenelor şi a compoziţiilor, dar mai ales extraordinara gestionare a secvenţelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă. Filmul este impresionant prin ilustrativismul supradimensionat (arena romană e grandioasă). Rezultatul este un spectacol cinematografic impresionant.

Avem ocazia să vedem pe marile noastre ecrane un film care promovează valorile clasice, tradiţionale, care s-au reflectat foarte mult în filmele perioadei de aur a Hollywoodului. Valori precum reuşita prin forţele proprii, lupta omului cu nedreptatea, cu ostilitatea, îndrăzneala, curajul, încrederea, prietenia, răzbirea de unul singur şi iertarea - în fond valori pe care s-a întemeiat civilizaţia occidentală. Acestea plus principii de viaţă atemporale sunt reînsufleţite în filmul care a avut premiera în cinematografele noastre pe 19 august. Cel mai probabil, la Galaţi va mai rula încă o săptămână. (sursa: cinemagia.ro)

Citit 792 ori Ultima modificare Joi, 25 August 2016 20:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.