Criza economică mondială, acum aproape opt decenii

Criza economică mondială, acum aproape opt decenii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Copie în oglindă a micimii politice actuale *

Când, în iunie 1930, Carol al II-lea, poreclit de unii comentatori istorici „regele playboy”, se întorcea în ţară decis să primească tronul oferit de  Maniu, la Galaţi apărea o foaie, care nu publica altceva decât telegrama care anunţa rege nou. Era de fapt primul număr al unui ziar destul de longeviv, „Acţiunea”.

Era al doilea an al crizei economice mondiale care avea să se termine oficial în 1933 şi neoficial câţiva ani mai târziu, cu… un război mondial. Am deschis paginile ziarului cu un număr de mărţişor, dar care nu era dedicat deloc primăverii ci grijilor, curbelor de sacrificiu, criticii politicii abjecte şi noroiului politic. Vă prezentam  câteva articole şi veţi trage singuri concluzia dacă s-a schimbat ceva în România…

Ieri - curbe de sacrificiu, azi - concedii…

Ca şi acum, în 1929 economia americană intra în criză, molipsind întreg globul de ceea ce s-a numit apoi „The Great Depression”. În România, s-a ajuns la „curbele de sacrificiu”: reducerea salariilor şi pensiilor muncitorilor şi funcţionarilor publici, în numele salvării de la prăbuşirea totală. Ca şi azi, când sunt trimişi oameni în concedii fără plată şi se îngheaţă (deocamdată) salariile.

Şi acum se iese în stradă, dar pe 29 ianuarie ’31 la Bucureşti au demonstrat 10.000 de muncitori ceferişti,  împotriva curbelor. Ocazie cu care au murit doi demonstranţi.

Un Jimmy Hoffa gălăţean?

Deci, în „Acţiunea” din 1 martie ’31, „cel mai mare cotidian informativ din Regiunea Dunării de Jos” (după cum scria pe frontispiciul ziarului), articolul de fond era intitulat: „Speculatorul muncitorimei” şi vorbea  despre unul dintre aşa-zişii reprezentanţi ai docherilor, care intraseră  recent în grevă, de fapt traficant de influenţă:

„Noi ne-am spus la timp cuvântul nostru. În timpurile grele în care trăim fiecare din noi trebue să fie mulţumit dacă îşi are asigurată bucăţica de pâine pentru a doua zi, a îmiedica dela muncă pe cineva înseamnă pur şi simplu a-i lua dreptul de a se hrăni, a-i lua dreptul la viaţă”. 

Cotidianul susţinea că un oarecare interlop (am folosit termenul actual) Muşetescu „se erijrază astăzi drept reprezentant autorizat al muncitorimei din portul Galaţi. Este o falsă însuşire a unei calităţi pe care acesta realmente n-o va poseda niciodată câtă vreme va continua să-şi facă afacerile şi gheşefturile personale sub masca de fruntaş al muncitorilor din portul nostru.” Consilier comunal, Muşetescu era de fapt protejatul Primăriei, susţine ziarul. Joc dublu?

Guvernările: „numai experienţe” pe spinarea contribuabililor!

Ziaristul Virgil Th. Ionescu,  la rubrica fixă „Păreri libere”, în care comenta intenţia constituirii unui „guvern de gospodari” – de tehnocraţi, am zice noi azi. Din guvern ar fi urmat să facă parte magistraţi şi ofiţeri superiori, iar ziaristul se temea că aceasta ar fi dus la dictatură.

Fiţi atenţi, urmează un pasaj care parcă a fost scris azi: „De 12 ani („de 19”, doar atât am corecta din text, n.red.), toate guvernările au fost numai experienţe pe pielea celor mai buni şi mai vrednici de atenţia conducătorilor: plugarii, meseriaşii şi o mare parte dintre intelectuali, cari suferă astăzi neînchipuite mizerii, după urma experienţelor guvernelor de partide. În schimb s’au ridicat şi buzunăresc traficanţii, misiţii, şperţarii şi toţi neobrăzaţii celei mai neruşinate demagogii”. 

Vi se pare cunoscut? Ziarul vorbea şi despre ce se întâmpla peste hotare: mai multe organizaţii muncitoreşti din Grecia anunţau că dacă funcţionarii publici vor face grevă, va fi grevă generală.

Acasă la o familie nenorocită

Pagina 3 găzduia un reportaj: o anchetă socială pentru a se asigura că banii adunaţi în subscripţii publice ajungeau unde trebuie. „În ghearele mizeriei şi na desnădejdei” - se intitula articolul, cu subtitlul „În Galaţii Noi, la casa unei familii nevoiaşe”.

Totul pornise de la o scrisoare: „Iată ce ne scrie un cetăţean nenorocit: «Subsemnatul Victor St. Gheorghiu, din cartierul Galaţii Noi, strada II nr. 101, sunt sărac lipit pământului şi mor de foame împreună cu cei şase copii ai mei. Vin cu lăcrimi în ochi la dvs. a mă publica în ziarul „Acţiunea” şi totodată a fi pe o listă de subscripţie pentru inimile caritabile»”.

Ce a găsit ziaristul plecat la faţa locului - veţi afla sâmbăta viitoare.

Citit 747 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.