Mi-a trecut pe la doi-trei metri de urechi informaţia că o româncă a reuşit un rezultat excepţional la Jocurile Olimpice de Iarnă din acea localitate greu de reprodus pe hârtie. Frumos, ne bucurăm, scoatem ţanţoş pieptul în faţă, dar omitem cu bună ştiinţă arsenalul de rezervă care oricând s-ar bate la medalii în Coreea de Sud. Sau la Soci, unde s-a ţinut evenimentul grandios acum patru ani. În absenţa contingentului pe care îl voi detalia mai jos, bifăm cu steluţă galbenă un loc 34 la sanie sau o prezenţă în primii patruzeci la nu-ştiu-care ştafetă de bob. Îmi suflă acum un coleg că Raluca Strămăturaru a încheiat ieri o finală de sanie pe poziţia a şaptea. Wonder, mai ceva decât victoria Monicăi Niculescu din meciul de tenis "cu lopata" soldat cu o victimă-brand, Maria Şarapova!
Orice compatriot are măcar o cunoştinţă, nu zic prieten (prietenia comportă anumite chestii & trestii), care anual frecventează schiul în Bulgaria, Austria sau Elveţia. Poiana Braşov este de porc vietnamez, "n-ai unde să mai parchezi acolo, dragă". Îi merg rău afacerile, cel puţin aşa se plânge, însă biletele pentru concediu sunt rezervate cu măcar jumătate de an înainte, cam acesta e firul epic pe care ţi-l serveşte. De unde să ştie el în mai-iunie că i se vor altera combinaţiile în februarie?
Când vine vorba să-şi păzească zestrea, al nostru nu mai poate fi considerat vizionar, îşi pierde acest simţ fără de care, în mod normal, ar lucra doar la stat ca să-şi permită vacanţe şi alte extravaganţe. Pe bune, mi-aş dori ca mulţi dintre Ion, Vasile şi Robert să-şi permită Salzburg or Chamonix (nu, nene, nu şi Bansko, mai lăsaţi-mă cu bulgarii!), asta însemnând că vin destule contribuţii sănătoase la buget... Eram doar ironic, urăsc comunismul şi aş vrea să fiinţeze acel capitalism al anilor ’80-’90. De la ei, că noi nu aveam.
Unfortunately, cum ar spune fără accent agentul de turism de la sud de Dunăre, ca să ne ia banii pentru o pensiune de cinci margarete ceva mai curată decât ale noastre, brazii dâmboviţeni cu businessuri autohtone nu pot fi dislocaţi pentru Olimpiada din estul extrem al planetei. E ca şi cum i-ai trimite la Vatra Dornei cu rulota - nu "se" merită, nici nu prea a nins şi a şi reînceput şcoala celor mici. Carevasăzică, rămânem doar cu domnişoara Strămăturaru!
