* Seara de marți de la ședința de păruială a social-democraților va intra în istorie. Sau nu. Ar avea o șansă prin exhibarea lacrimilor Găbiței Firea, biata primăriță generală a României, așa cum se prezenta la un moment dat. O făcuse Găbiță Oprea să plângă. Sau Marian Oprișan, chiar am ratat multe faze din meci. E păcat că s-a ajuns aici, dar e mai mare păcatul că n-a fost transmisă disputa la televizor.
* Paul Stănescu rămâne preferatul meu din această formațiune, are figura și discursul instalatorului care te ceartă, la tine acasă, că n-ai cheie de 13.
* PSD rămâne un partid autentic românesc. Ce-i aia Liviu, cum să te conducă Victor sau Adrian? Ehei, s-a revenit la vremurile de altădată. La un moment dat jupân era Ion, apoi s-au perindat tot felul de venetici. Acum, după Viorica Vasilica, vine Marcel, nume tradiționale. Gabriela nu știu ce șanse ar avea, dar în cazul Olguței n-aș băga mâna în foc că nu...
* Liviu Pop, fost ministru al Educației, a oferit acum două zile un slogan memorabil. El oricum avea locul său în folclorul autohton, e o Mioriță bipedă, însă cea mai recentă cugetare îl duce direct în top. Nu pricep de ce se râde cu gura până la urechi de perlele lui Gheorghe Hagi, care în anii ’90 putea fi declarat cel mai bun fotbalist al lumii. Luați-o pe asta a lui Livache Pop: "Decât dezordine, mai bine ordine". Cu alte cuvinte, decât să fi fost acest domn ministru peste învățământ, mai bine am fi mers cu toții în agricultură. Ne-ar fi dat și Petre Daea o mână de ajutor.
* S-a umplut țara de violatori și de obsedați sexual. După evenimentul șocant de la Brăila (înțeleg că interlopii care au bătut și violat o minoră ar fi fost arestați, sper să fie chiar inșii acuzați de abominabila faptă), un paznic de școală din Constanța a pipăit o elevă de 11 ani. Până nu vor fi strânși ăștia din spațiul public, jur că voi refuza să mă legitimez în fața unui polițist local care moare de plictiseală fără să-mi învețe pe de rost CNP-ul.
* Primarul Nicolae Robu interzice petrecerile cu manele, dedicațiile și grătarele în Timișoara. Ca să vezi ce dramă pe bănățeni - ca să asculte o bucată de Salam, vor fi nevoiți să facă 50 de kilometri până la Arad. Nemaipomenit!
