* Desigur, toată lumea și-a dat cu părerea depre nenorocirea fotbalistului danez Eriksen, mai ales cei care n-au aflat încă de ce politicienii joacă de trei decenii țonțoroiul pe fericirea lor. Apoi a intrat publicitatea și putea dura până a doua zi. Amatorii ăștia de la UEFA nu întreabă Pro TV-ul dacă și-a difuzat toate spoturile înainte de a fluiera repornirea meciului...
* Slavă Cerului că bărbatul de 29 de ani revalidat de viață (e doar un detaliu anemic că are un contract cu un club italian, Internazionale Milano) respiră, transpiră, gândește, vorbește! Nu va mai reveni pe teren niciodată? Nu-i pierdere, la cât se joacă de prin 2000 încoace - indecent de mult, calendarul este gâtuit la maximum - bietul de Christian și-a bifat condica pentru încă zece ani. Firește, UEFA va lua măsuri dure după evenimentul de sâmbătă seară: va mai inventa șaptesprezece competiții, adică alte sute de meciuri pe an. Ca să se învețe unii minte.
* Considerații după primele zile de Euro 2020? Slăbuț turneu, n-are tușă personală, fiind întins pe tot continentul, iar fotbalul propriu-zis pare eliberat cu pipeta, din obligație. Grija principală pare mesajul transmis la pachet, cum este gestul BLM, nu spectacolul ale cărui ingrediente sunt pasa decisivă, driblingul și mingea trimisă în ațe. Multe greșeli, puse tot pe seama surmenajului, dueluri dezechilibrate, fiind prea multe invitate la un bal ca acesta. Unele sunt la rochii de seară, altele în trening.
* La fel se arată lupta pentru șefia PNL - unii care livrau impresia că fac echipă s-au risipit în tabere, sunt lipiți de unele interese pe termen foarte scurt. Orban l-a avut pe Cîțu ministru de Finanțe, apoi l-a aruncat în față ca să atragă votul negativ al PSD-ului, a revenit asupra deciziei, iar după alegerile generale din toamna anului trecut a fost înlocuit chiar de finanțistul cu look de tocilar. L-a susținut în continuare, iar acum este contestat și de către acele caractere care au prins, în ciuda CV-urilor paupere, echipele de guvernare. Un exemplu, Turcan, fost vicepremier, titularizată la Muncă, îl înțeapă pe Șică Mandolină. Asta nu înseamnă că merită compătimit, mai ales că acesta, conform ultimelor declarații, crede în existența Statului Paralel. Fac recurs la un șlagăr arhicunoscut: De ce plâng chitarele, Ludovice?
