* Să ne iasă o primăvară cum ne-o tot doream din 2020 încoace, de când cu răspândirea virusului universului! Să nu ne iasă pe nas, să se potolească nebunul de la Răsărit! Nu, nu-s rezoluții, poate și pentru că nu-mi place să pozez în ins prețios. Așa să ne ajute!
* Cu zgomote, elan muncitoresc și cu empatie cât casa. Astfel trebuie aplaudați compatrioții mei care, văzându-și vecinii la ananghie, și-au dat și cămașa de pe ei. Deh, s-a nimerit să fie un început de primăvară friguros. O vorbă bună, spusă și în limba gimnastică, o farfurie caldă, un ceai. Asta au făcut și fac în continuare românii mei, mulți fiind din județul Galați, pe care deștepții din media și de pe rețelele de socializare - li se spune influenceri - i-au jignit deseori. Nu mai departe de toamna anului trecut, când îi gratulau drept dobitocii continentului, dacopați și în alte feluri. Proștii Europei au întors și obrazul celălalt - le-au sărit în ajutor ucrainenilor, i-au asimilat din două onomatopee și trei îmbrățișări. Așa cum începeam paragraful: aș dori să aud laude, însă nu înainte de emiterea unor scuze prelungi. Știu, mulți se vor da branșați la evenimentele de la Kiev și din împrejurimi. Mândria, vanitatea sunt boli fără leac.
* O spun și oameni cu adevărat luminați. România, așa cum Ungaria a rămas potolită, n-ar fi trebuit să-i livreze Ucrainei arme. E destul că-i primește călduros poporul și că-i trimite alimente și medicamente. Nu și muniție. Măcar pentru că suntem în coasta marelui urs, cum cânta Nicu Covaci, poate pentru că amenințările nucleare se aud la intensitate maximă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Are cine să-i umple rastelul lui Zelenski, or precauția din atitudinea și retorica președintelui Iohannis au fost date pe o navetă de precipitare în chestiuni fundamentale pentru viitorul țării. Iar marea ședință CSAT abia astăzi e programată. Încă o dată am pus boii în fața carului și ne smiorcăim că nu ne iese niciun fel de parcare.
* Premierul Ciucă, bref: "Răniţii din Ucraina vor putea fi trataţi în spitalele din România". Unde am mai întâlnit declarația asta? În toamna lui 2015, tot la București. Vorbea Bănicioiu, atunci ministru al Sănătății, tot despre niște răniți. Un Colectiv întreg.
