* Comisia Europeană propune plafonarea veniturilor tuturor companiilor din energie. Ursula von der Leyen, care a ieșit ieri ca să salute națiunea comunitară, a vorbit cu retorica lui Liviu Dragnea. O găsise printr-un sertar: "Aceste companii fac profituri la care nici nu visau până acum." Nu m-aș grăbi să strig Evrika, mi-am mai luat-o pe coajă și în trecut. De la atâția cai troieni, mi-am făcut grajd metaforic în care miroase a balegă care nici nu salvează planeta, nici nu-mi aduce un plus de imagine.
* Până la dușul în doi, unii ar trebui să încerce și individual. E ca și cum ți s-ar cere să vorbești în public, cu toate că nu-ți place să comunici nici măcar acasă, cu familia, cu apropiații. Bine, și comunicarea nonverbală e doldora de mesaj. Orișicât.
* Ciolacu de la PSD a comentat acum două zile șmecheria cu dușul la dublu: "Avem obligația să nu schimbăm modul de viață, mai ales al tinerilor. Despre dușul în două persoane, ce să mai zic. E un precedent, după aceea o să fie în trei, în patru..." Aia se numește armată, Marcele. Sau, mă rog, să-l întrebăm pe fostul tău șef, Dragnea. El a satisfăcut-o de două ori. Bine, i se mai zicea și facultate.
* Parisul va stinge mai devreme luminile Turnului Eiffel, pentru a economisi energie. La noi, exemple de te umflă râsul. Am văzut că nu-știu-care comună din județ (nu i-am reținut numele) oprește iluminatul stradal între orele 1 și 3 ale nopții. Ca să economisească, firește. Și ca să poată lucra tâlharii fără să fie stingheriți. Ce contează că oprirea unor becuri stradale (care trebuie să fie lămpi de ultimă generație, cu consum mic) e mai mult ipocrizie, decât eficiență. Iertare, de fapt, vorbim și despre eficiență: măcar două-trei case pe noapte tot vor fi vizitate. Like, cum ar veni.
* Am experiența traversării nocturne a județului. Cu câteva excepții, ai nevoie de toate farurile mașinii ca să vezi pe unde treci, inclusiv când te afli în localitate. A stinge becurile de pe stâlpi aici, la noi, e doar reclamă ieftină. Și proastă. Și o scuză la modă pentru a nu te gospodări ca acele comunități pe care ne place să le copiem.
