E ziua ei, a României. Încă se ține bine. Țara, de ea fac vorbire scrisă. Aș vorbi eu chiar și 3 minute, precum moara hodorogită despre România, dar nu mă pricep la slovele festive. Bașca n-aș vrea să creadă Iohannis sau epigonii săi că-ncerc să-i fac concurență retorică și oratorică neloială. Păi, unde ne trezim aicea, la Dubai, în safari, sau în târgul în care "se râde" precupeața care vinde simțul ridicolului la suprapreț?! Pe asta am auzit-o la noi, în piață. Mi s-a părut mișto, pardon de expresie! Apropo, la noi, în piață, s-a scumpit până și argoul de rață. Cu toate astea, l-am auzit pe un plătitor de taxe răzvrătit și din cale-afară de nervos: "Rața-i dreaque de lacomi, că nu va mai săturați!". Nu-mi dau seama la Câți dintre ei se referea, că n-a vrut să-i nominalizeze. Mi-a spus că-i place ambiguitatea lirică.
Am vrut să mă duc și eu în Dubai, la concert. "Cu ocazia la ziua României", cum a zis un miștocar nepatriot sadea. Că cică cântă ansamblul vocal-instrumental Plăvan Halăn. De fapt, face vo 3 minute de karaoke. E vorba de piesa aia cu schimbarea climatică, pe care-o fredonează până și ucenicii folclorici ai lui Sandu Ciorbă Reîncălzită Global.
De ziua României, e dezlegare la fasole. În special, la soiul ăla de fasole politică, care face cacofonii și sforăie aluziv. Marcel o alintă "fasole cu ciolac". Pe el îl înțeleg. Nu știu cine a brevetat fasolea asta, dar nici nu-s curios.
Pe 1 decembrie, se face paradă. Inclusiv de aia alegorică. Se defilează inclusiv cu tancul și cu teancul. De parcă n-am mai văzut război. Se adună lumea ca la rus... Pardon, că-s anagramat funcțional! Se adună lumea ca la urs. Mă iertați că-l evoc pe patriotu' ăla care-a fost prins în Germania, dar iarăși nu mă pot abține! A fugit cu teancul în Italia, dar a ajuns la rude, în Germania. Să defileze și el, cum fac mulți foști patrioți, actualmente iubitori de țară în exil.
România e frumoasă. Chiar și de ziua ei. Se ține bine. Si n-o spun ca să mă pun bine cu ea. Acu' vo 7 zile, m-a sunat, cu număr ascuns. Să mă roage respectuos să nu mă enervez și să nu fac circ de ziua ei. Mă aflam în Micuțul Paris, fapt pentru care, mi-am cerut iertare avant-la-lettre, după care, i-am urat ce se urează de ziua unei țări frumoase.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Imaginile incluse sunt proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
