* „Am venit să vedem mortul, cum să-l ţii acoperit, noi ce mai vedem?” Această gângureală autentică - chiar dacă e de Dâmboviţa, o întâlnim liniştiţi şi pe linia Făurei-Crasna - este o radiografie, de fapt o tomografie retorică aplicată ţiglei de pe umerii românului. Sâmbătă dimineaţă, în loc să tragă de piftia care le rămăsese de la Sărbători, gospodarul cu bască de la bloc şi aerodromurile de bigudiuri, mari consumatoare de telenovele, s-au înfiinţat în faţa crematoriului de mare importantă naţională. Bine, altcineva era de mare importanţă... Şi a început spectacolul: de ce l-au acoperit, de ce-l vor transforma în cenuşă, cum rămâne cu moştenirea, de ce nevastă-sa e atât de tânără, ce-o zice Sf. Petru? De ca şi cum, când şi-au derulat pregătirile de Revelion, le-au permis vecinilor să le coafeze bradul şi beteala, lăsând tot la latitudinea sufletelor din „neibărhud” prepararea fripturii (cuptor sau tigaie, tot un fel de a fi sau a nu fi) şi a salatei de bovină. Marş înapoi la sarmale, neandertalienilor, doar n-o să credeţi că mântuirea e vreun reality-show!
* Aceleaşi brute care au huiduit familia regizorului - o premieră pentru Europa, nu cred să mai existe sălbatici de teapa ăstora şi-n alt colţ de continent - s-au luat la trântă şi cu umorul involuntar. I-am auzit pe unii mestecând din buze că „treaba asta e cusută cu aţă albă”. Participaseră la autopsie? De când cromatica ţesăturilor epidermice îl priveşte pe bipedul de rând?
* Un singur post de televiziune i-a mediatizat excesiv pe ţopârlanii care au fluierat la mort, este vorba despre RTV, un OTV ceva mai spălat. La sugestia unui amic, mi l-am ras din telecomandă, la fel ar trebui să procedeze orice om de bun simţ. Aceiaşi otevişti de modă nouă lansaseră, cu o seară înainte, zvonul că regizorul ar avea vreo şase copii din flori. Pe lângă ăştia, publicaţia Cancan pare fiţuica oficială a Vaticanului...
* Nea Nelu a făcut politică şi la ceremonia de incinerare a lui Sergiu Nicolaescu. Politică lugubră. Rugat de ziarişti să facă o paralelă între tradiţionala înhumare şi operaţiunea aleasă de familia regizorului, Bunicuţa a dat un exemplu la întâmplare: „Şi marinarul, când moare...”
