Mă aflam în faţa televizorului şi încercam să ciugulesc cât îşi permite un cintezoi. Sunt la cură de întinerire. Butonam nervos telecomanda, animalul de companie al românului care lasă cele mai mari urme de excremente. Şi-mi apare într-un calup de publicitate o minunată, poate cea mai frumoasă conaţională care cochetează în prezent cu micul ecran, Oana Cuzino. Ce-a slăbit făptura, mi-am zis admirativ, dând firimituri pe blugii noi, că nu m-am învăţat minte să-mi schimb ţoalele înainte de a trece la masă. Dar Oana era indiferentă că-i apreciez alura, venea spre mine prin cablu şi adresa o întrebare care le doare în primul rând pe doamne: „Ai putea deveni angajata lunii, într-o zi ca aceea?” Toţi bărbaţii au învăţat sintagma „într-o zi ca aceea”... Nu e vorba despre ziua în care ţi se termină salariul, banii de ţigări, rovinieta sau când nu mai găseşti nicio pereche de şosete curate în dulap. Nu, e o situaţie mult mai serioasă.
Partenera de clip publicitar a Cuzinoaicei, senină la creier, răspunde ambiguu: „Nu, pentru că într-o zi ca aceea eu pun vată peste absorbant.” Oops, o fi de rău? Prea o zice pe nerăsuflate, de ca şi cum enunţul ar fi fost cu totul altul, ceva de genul „am uitat mâncarea pe foc şi am plecat la mare”, „am băgat două cuie în priză şi nu ştiu care mă va arunca pe geam” sau „am băut două bidoane de vin şi urc la volan”.
M-a întrebat şi fiu-meu ce se întâmplă când urci vata peste absorbant, nici el nu înţelegea grimasa individei care se situa în faţa infracţiunii deja săvârşite. Am încercat să-i dau de înţeles că acest spot publicitar n-ar trebui să ruleze la acea oră sau că nu-i este destinat, dar a repetat, şi mai înverşunat - de ce se întâmplă acest sandviş? Între timp, Oana Cuzino, ditamai medicul, îi explica femeii din câmpul muncii că nu e bine ca bucata de vată să facă alpinism pe bietul absorbant deoarece ştiinţa şi tehnica au lansat la lichid (apă, dacă s-ar putea) o şmecherie revoluţionară. Mă uitam ca prostul la televizor, urmaşul meu avea încă o dilemă neelucidată şi mă trăgea de mână să-i povestesc, iar angajata din clip primea cu o neţărmurită bucurie vestea că absorbantul nu mai are nevoie de acoperiş, de izolaţie, de vată, fie ea şi bazaltică.
