* Am urmărit filmuleţul de prezentare a candidatei cu poşetă la şezlongul de preşedinte al republicii. E mai prost, mult mai prost decât acela de popularizare a frumuseţilor autohtone – explodaţi Grădina Carpaţilor sau ceva similar. Dacă n-aţi urmărit trăsnaia, îmi va fi mai greu să mă fac înţeles, însă chiar nu vă sugerez să căutaţi clipul. Antireclama e tot reclamă, dar Lenuţa ar fi ultimul candidat pentru care aş face lobby. Mai degrabă l-aş susţine pe Amariţei. Iată ce concluzii mi-au confiscat atenţia după ce am irosit 30 de secunde ca să parcurg spotul electoral al blondei de la Pleşcoi:
1. Sloganul „Bună pentru România” este stupid, aluziv, cu accente golăneşti. Dac-ar fi să-mi cereţi părerea, v-aş spune, păstrând registrul, că nu mai e chiar aşa de bună. Vremea n-a cruţat-o nici pe Nuţi, a slăbit prea mult după ce a divorţat de Dorin Cocoş. Carevasăzică, suntem minţiţi din start.
2. În ecuaţie sunt cuprinşi, chiar în primele secunde ale producţiei, câţiva minori. Aflaţi într-un parc, ei salută cu entuziasm, bunăăă!, or asta înseamnă că salutul neterminat (urăsc să mi se dea bineţe cu jumătate de gură sau cu silabe în minus, de genul lui neaţa sau bună – mama mi-a spus să dau bună ziua, nu bună, care e mai mult un gest de fătălăi) are legătură cu noţiunea din slogan. Asta i-ar mai lipsi lui fiu-meu, să vină acasă, de la ore, şi să-mi spună că Udrea e bună. Da, exact cu sensul ăla.
3. Doar un nene dintre figuranţii care se întrec în saluturi cu ocazia acestei apariţii de Youtube spune „bună” din convingere, cu sensul pe care noi, masculii, îl frecventăm. Pare-se, fără să forţez mitocănia, că nu-l mai ajută la nimic. Doar îşi clăteşte ochii, ca să răspund contaminat deja de motto-ul videoclipului.
4. Cei mai mulţi dintre actorii înşiraţi pe jumătatea de minut dedicată blondei cu poşete de mii de euro nu par să posede şi drept de vot. Aşadar, a stricat orzul pe gâşte.
5. La final apare şi eroina cu salutul „bună, tuturor”, încercând probabil să mai taie din senzaţia că avem de-a face numai cu remarci porcoase. Dar deja era prea târziu, în urechi îmi ţiuia un „Bulă pentru România”.
