Zilele trecute am fost la aprozar, la acel aprozar. V-am mai povestit acum jumătate de an că am intrat pe uşa unei unităţi comerciale pentru pătrunjel şi ţelină şi am fost întâmpinat pe ritmurile lui Salam. Chiar m-am întrebat, băi, ce naiba caută Salam la aprozar?
Eh, acum am nimerit în încăperea deja lăudată, servea aceeaşi doamnă, aia cu manelele, iar zgomotul era diavolesc. Individa asculta de această dată muzică uşoară, o melodie românească la modă, dar cu volumul dat până la refuz. Îi zic, pregătit să şi gesticulez, madam, roşiile astea de unde sunt? Îmi zbiară ceva şi înţeleg... fix Kamceatka. N-aveam vată în urechi, mi-am încercat încă o dată norocul, doar nu s-or fi apucat itelmenii şi ciucuţii să ridice sere la poalele vulcanului Avacinski. Madama s-a ridicat precum gimnastele peste tejghea, mai avea un pic şi-i ieşea o tsukahara de Olimpiadă, a tunat ca un fulger şi am înţeles că e vorba de Matca, nicidecum de Orientul Îndepărtat Rus.
Doamnă, nu vă supăraţi, daţi aparatul ăsta de radio mai încet, îi zic, deja enervat că trebuie să zbier ca apucatul pentru un kil de roşii. Nu e radio, e CD, îmi răspunde... Ooo, m-am liniştit, chiar mă gândeam cine poate difuza şlagăre ritmate într-o sâmbătă după-amiază. Aiurea, oricine, e piesă rulată peste tot, aşa că sofismul coanei aprozărese n-a făcut decât să-mi potenţeze starea de agitaţie. Şi totuşi, continui ca prostul, daţi mai încet ca să vă aud, că vreau şi nişte ceapă. Nu, domnule, că m-a enervat cineva, vine replica şi mai insolentă a duduii cu şorţ. Cum?, o întreb, nu-mi venea să cred că pot recepţiona un asemenea mesaj. Mă simţeam ca la camera ascunsă, dar mă aflam în aprozarul vieţii. Da, cum aţi auzit, continuă ea, placidă, m-a enervat tare cineva. A fost cineva p-aici, m-a enervat şi am dat muzica tare. Bun, zic, şi ce faceţi cu fraierii de clienţi care nu suportă zgomotul ăsta? Eh, asta este, dacă sunt nervoasă... Cam asta a putut gândi vânzătoarea de la aprozar, în timp ce totuşi îmi livra şi un zâmbet tâmp. I-am urat să vândă într-o instituţie de pompe funebre, dar sigur nu m-a auzit, că începuse să şi fredoneze după ăia din difuzoare.
