Cine a tras în pisici?

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

* Poze pe Facebook, prea multe poze! Imaginile obţinute de fotografi amatori au împânzit nenorocita de reţea de socializare fără de care românul s-ar usca pe picioare... Nu mă refer la eternele cadre cu mâţe pufoase şi, implicit, drăgălaşe, nu, am fost cucerit de alte ipostaze. La final de an şcolar, compatrioţii şi-au dezmorţit aparatul foto şi n-au ratat nici măcar o muscă din curtea instituţiei de învăţământ. JPEG-urile (iertataţi-mi terminologia stâncoasă!) au fost descărcate în computer şi au luat calea celebrităţii (prin UPLOAD, dacă vreţi să persist în nesimţire). Am mai terminat un an şcolar, ne-am făcut mari, am ieşit premianţi şi la finalul clasei a V-a, ce-a mai trecut timpul! Acestea sunt mostre de retorică la pet cu mare priză la public. Conaşii, domniţele, oricine navighează pe Internet aplică un Like şi măcar un comentariu purgativ: „Vai, dragă, să vă bucuraţi de el!” În realitate, ipocritul se interesează de altceva – vrea să ştie dacă premiul a fost luat pe bune sau pe ochi frumoşi. Şi tot el defulează la domiciliu, alături de cei dragi – bă, al naibii, şi nu scotea un cuvânt în clasa I. Când naiba s-a deşteptat? Ce să-ţi zic, nu mai putem de atâtea coroniţe... 

* Prin urmare, nici pisicile nu sunt atât de nemuritoare pe cât se presupunea. Le-au omorât spiritele astea japoneze, cu florile la buchet, cravata de pionier adaptată vremurilor şi reverenţele à la ghiocei aduse „doamnei”. Parol, n-aveţi suflet în voi că aţi „ucis” birmanezele.

* I-aş fi făcut loc şi lui Victor Ponta în rubrica de astăzi, are cu ce să ne stârnească inteligenţa, dar prefer să-l evit. E weekend şi încă nu s-a pus impozit pe zilele de odihnă. Încă. Aşadar, îi urez bănănuţe coapte şi iaurţel fără fructe aduse în orele de vizită în spitalul de la Istanbul. Oare ce i-o fi adus Dragnea? Ce documente, la asta mă refeream.

* M-a sunat ieri un amic ca să mă întrebe de ce-i joacă intestinele fără să fi consumat pepene cu lapte. O fi de la vreun virus stomacal, îi şoptesc. Aş, îmi răspunde. Stau la un kilometru de stadionul Dunărea, nu dă nimeni cu bormaşina în bloc, dar mă simt ca la graniţa cu Transnistria. L-am anunţat că e vorba despre festivalul de rock, iar el mi-a zis că lucrează de noapte. Curat murdar!        

Citit 823 ori Ultima modificare Vineri, 19 Iunie 2015 16:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.