* Sate lacustre de vacanţă! * O comună, mai ambiţioasă decât un oraş * Un primar cu bătaie lungă * Piloţi nemţeşti din deşeuri! *
Se ştie, arhitectul Dan Ujeucă (FOTO 4) a proiectat viitorul Muzeu de Artă, o lucrare extraordinară, care se potriveşte unui oraş modern, aerisit, curat cel puţin…
De peste 30 de ani gălăţean, fost şef de secţie la ICEPRONAV, iar după Revoluţie şeful propriului atelier de arhitectură, Ujeucă şi-a început cariera de arhitect în 1975: „Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am ajuns în Galaţi, prima lucrare, a fost tocmai portul de ambarcaţiuni…”, ne spunea anul trecut.
Proiect care a zăcut, ca şi alte proiecte ale portului care i-au urmat, până anul trecut. Când un arhitect din altă parte a ţării s-a ocupat de proiect…
Ca un paradox, arhitectul gălăţean („Nimeni nu-i profet în ţara lui!”) a fost chemat să proiecteze un port asemănător, aparent nebunesc pentru plaiurile mioritice, tocmai la capătul celălalt al Dunării româneşti: un sat de vacanţă lacustru! (FOTO 1, 2, 3, 5, 6) La Berzeasca, în Banat!
Omul sfinţeşte locul!
La Berzeasca, adică unde e un primar dat dracului, Petru Nicolae Furdui - un tânăr la al treilea mandat. Care avea numai 24 de ani la primul…
Economist de profesie, dar nu zgârcit - „e un tip bătăios, se luptă pentru comunitate… E un primar cu iniţiativă! E printre primii care şi-au comandat şi au făcut PUG-ul (Planul de Urbanism General - n.r.). Să vedeţi ce fonduri au atras!”
Dacă primii „investitori” veniţi după `90, unii ştabi din România, au pus mâna pe o parte din malul Dunării, dar n-au ridicat nimic sau au construit „nişte porcării”, acum, că s-a făcut PUG-ul, au început să vină investitori germani, austrieci sau italieni.
Aflăm din presă ce sare în ochi (căci primarul se teme să nu-şi facă inutil duşmani, lăudându-şi succesele), că la Berzeasca, o comună cu doar vreo 1.600 de suflete, au venit finanţări externe la nu mai puţin 17 proiecte: prin PHARE, SAPARD, FRDS, fonduri prin Agenţia de Dezvoltare Minieră, fonduri structurale, atât de puţin accesate în ţară… Primarul nu aşteaptă prea mult de la stat!
Vreţi să vedeţi unde e comuna? Accesaţi pe Internet lista firmelor din România şi puteţi admira toată zona din satelit!
Pe site-ul Primăriei puteţi admira altceva: sunt anunţate facilităţi pentru investitori, cum ar fi scutirea de taxe. Şi dorinţa de a realiza parteneriate publice-private „pentru diferite activităţi economice şi infrastructură pentru înfiinţare sate de vacanţă pescăreşti”… Exact ca şi satul desenat de Dan Ujeucă.
Un Dubai mai mic, la Berzeasca
Desenele viitorului complex par desprinse din reviste străine! Un Dubai mai mic: ca şi acolo, se construieşte pe nimic! Case de vacanţă pe piloţi! Berzeasca, comună la vreo 70 km amonte de Orşova, are, e drept, faţă de Galaţi, pe lângă Dunăre, şi niscaiva munţi…
În linie dreaptă
Obţinerea avizelor a durat, brrr, doi ani! Urmează organizarea licitaţiei pentru constructori, iar în aprilie încep efectiv lucrările.
Este un complex hotelier format din două ansamble, fiecare având 15 căsuţe de vacanţă, uşoare, din lemn şi câte un restaurant. Totul pe piloni! În fiecare dintre căsuţele de vacanţă pot locui până la 4 persoane. Căsuţe cu dormitor, cameră de zi, toaletă şi o terasă de pe care se poate pescui.
O pasarelă leagă căsuţele de mal. Fiecare din cele două restaurante, cu terase la etaj, va avea peste o sută de locuri. Există şi patru piscine, două fiind pentru copii.
Finanţarea externă, destinată proiectelor în mediul rural, merge însă numai până la 200.000 de euro pentru fiecare din cele patru părţi ale proiectului - pentru cele două seturi de căsuţe şi cele două hoteluri. Mai departe intervin investitori, români şi străini. Primăria le oferă facilităţi, iar zona este mirifică.
Piloţii reciclaţi
Am văzut o mostră lungă de vreun metru dintr-unul dintre piloţii, supli, care vor susţine tot „orăşelul”. Când te uiţi la el, pare din lemn. Dacă baţi în el, sună ca lemnul. Dacă vrei să baţi în el un cui, zici că-i metal.
Ce să vezi, deşi e mai dur decât lemnul, e fabricat din deşeuri recuperate, compactate printr-o reţetă specială, după o tehnologie nemţească de ultimă oră! Secret de fabricaţie! Deci e şi… ecologic!
Toate PET-urile, crengile şi alte gunoaie care plutesc pe Dunăre pot ajunge să fie, după puţină „magie” tehnologică, plăcute la privit şi utile, numai că pe noi gunoiul ne sufocă şi ne costă! „Chiar le propuneam nemţilor: uitaţi ce sursă avem de… materie primă!”
E mai dens ca lemnul - nu pluteşte! „Incredibil: pilotul acesta este mai ieftin decât pilotul românesc! Spre deosebire de aceşti piloţi, cei din lemn sunt mai perisabili: fibra lemnului permite apei să pătrundă, iar îngheţul o distruge. Raportată la rezistenţa lemnului, cea a acestui material este nelimitată.
Toate construcţiile pe care le fac ei, de la regularizări de apă la amenajarea de grădini sau obiective turistice, chiar amenajarea unor faleze la mare, deci în mediu sărat, se fac acum din aceste materiale.”
„Creioane” bătute în albie
Stâlpii se bat patru metri în pământ, la fundul apei. Au un diametru de 20 de cm, unii piloţi, care vor susţine restaurantele, având însă diametrul mai mare. Există însă şi o variantă pe flotori, ne mai spune proiectantul.
Arhitectul gălăţean mi-a arătat fotografii de la implantarea stâlpilor în apă în diferite zone din Germania sau Austria: stâlpii, ascuţiţi, sunt înfipţi uşor ca nişte creioane ascuţite uriaşe, apoi bătuţi cu un ciocan pneumatic, uneori de un singur operator. Dar am văzut şi o altă metodă, mai ca pe la noi: un stâlp bătut cu o cupă de excavator.
A găsit orbul Brăila şi arhitectul Banatul…
Dar cum a ajuns un gălăţean tocmai în Banat? Un arhitect din Alba Iulia, fost coleg de grupă în facultate, care a făcut PUG-ul comunei Brezeasca, l-a recomandat primarului pe gălăţean, drept un nonconformist de nădejde. Dl Ujeucă a ezitat - tocmai lucra PUG-ul comunei Bereşti-Meria.
Celălalt arhitect i-a spus: „O să vezi că ăştia chiar fac treabă!” Gălăţeanul era reticent: „Mi-am zis: măcar fac o excursie… Şi uite că s-au legat lucrurile foarte serios!” Să se bucure şi alţii de arhitecţii noştri!
„La Galaţi nu ne-am putut lipi noi, gălăţenii, nici să proiectăm, nici să construim. Şi portul de ambarcaţiuni de la Galaţi, faţă de chestia asta, e chiar o jucărie!”
