Neculai Diaconu a vrut să-i transmită fiicei sale cele două locuri de veci pe care le deţine la Cimitirul "Sfântul Lazăr” şi acuză personalul de acolo că l-ar fi indus în eroare. El susţine că nu i s-a explicat clar că, în cazul în care ar face o donaţie către fiica sa, în loc să aleagă varianta testamentului, va ajunge să plătească o taxă majorată cu 200 la sută, adică de trei ori mai mult decât preţul unei concesiuni normale.
Neculai Diaconu, în vârstă de 77 de ani, a obţinut, în anul 2001, două locuri de înhumare în cimitirul “Sfântul Lazăr”, pe termen nelimitat, aşa cum prevedea regulamentul de la vremea respectivă. Împreună cu soţia sa, oameni în vârstă, cu gândul la nesiguranţa zilei de mâine, şi-au dorit să doneze fiicei lor aceste locuri de veci, necunoscând, la momentul respectiv, posibilitatea unei alte variante şi nici faptul că donaţia implică o taxă de concesiune de trei ori mai mare decât cea normală. Domnul Diaconu s-a prezentat pentru lămuriri la Administraţia Cimitirului, unde a fost întâmpinat de funcţionara care se ocupă de sola cu litera Ş, unde se află cele două locuri. Aici, firul poveştii se întrerupe brusc, pentru că doar părţile implicate pot şti exact cum a decurs discuţia, însă deznodământul este unul nefericit.
Neculai Diaconu susţine că, deşi a explicat amănunţit intenţia sa, a primit doar o adeverinţă care atestă că este unicul posesor ale celor două locuri şi că pentru concesionarea lor pentru o perioadă de 25 de ani, termenul maxim admis conform noului Regulament, aprobat prin HCL nr. 304/30.05.2008, va trebui să achite suma de 750 de lei. Acesta mai spune că nu i s-a precizat, atunci, nimic despre faptul că, în Regulamentul de organizare şi funcţionare şi a Caietului de sarcini pentru serviciul de administrare a cimitirelor, scrie clar că, în cazul donaţiei, cel care primeşte locurile de veci trebuie să achite o taxă de concesiune majorată cu 200 la sută, "în scopul descurajării activităţii speculative în ceea ce priveşte locurile de înhumare dobândite prin donaţie". Şi nici despre faptul că, dacă ar fi lăsat fiicei locurile de veci prin testament, nu ar fi achitat nimic.
Cum s-a produs încurcătura
Neculai Diaconu mai spune că, pentru a fi şi mai încurcate lucrurile, funcţionara i-a dat o adeverinţă, care i-ar fi trebuit la notar, pentru a putea face actul de donaţie. Pe adeverinţă era trecută suma de 750 de lei, care este de fapt redevenţa pentru concesionarea pe 25 de ani a celor 7,50 metri pătraţi aferenţi celor două locuri de veci (adică 4 lei pe an pentru fiecare metru pătrat). "Am făcut actul de donaţie şi când ne-am prezentat la cimitir pentru întocmirea noului act de concesiune, am aflat pentru prima dată că trebuie să achităm 2.250 de lei, de trei ori suma care ne-a fost comunicată iniţial. Nu am putut plăti o asemenea sumă. Am fost ferm convinşi că tariful înscris pe adeverinţă este tariful pe care ar fi trebuit să-l achite fiica mea, pentru întocmire noului act de concesiune. În adeverinţă scrie clar că tariful actual este de 750 de lei, nu că sunt două tarife diferite, unul de 750 în cazul concesiunii şi unul de 2.250, în cazul donaţiei", a declarat Neculai Diaconu. Cum actul de donaţie nu poate fi anulat decât în instanţă, fiica acestuia este obligată să plătească suma respectivă, dacă vrea să intre în posesia bunurilor donate.
Şi, iată cum, adeverinţa emisă de Societatea Gospodărire Urbană, intrând în circuitul civil-juridic, a produs efecte care au avut drept consecinţă încheierea unui alt act juridic, donaţie în loc de testament, raportată la suma de 750 lei care apărea pe adeverinţă. O hibă din sistemul birocratic, bazat în cazul de faţă pe nişte reguli şi un set de proceduri care au dus la luarea unor decizii nedorite.
Ţinem să precizăm că nici pe site-ul Societăţii Gospodărire Urbană tarifele în cazul donaţiei şi în cazul testamentului nu sunt puse la dispoziţia cetăţenilor. Mai mult decât atât, pe uşa de la casierie este afişată o listă lungă cu tarifele percepute pentru concesiune sau alte servicii, aşa cum sunt stipulate în Regulament, dar nu scrie nicăieri nimic despre faptul că taxa de concesiune se majorează cu 200 la sută dacă cineva donează locul de veci. E drept că, la avizierul cimitirului "Sfântul Lazăr", sunt afişate şi cele şase pagini scrise mărunt ale Regulamentului, unde apare şi această informaţie. Dar convinşi că tarifele toate sunt afişate pe uşă, puţini au, probabil, răbdare să citească tot regulamentul. De aceea, am putea spune că Neculai Diaconu are totuşi o parte din vină, acesta necitind regulamentul înainte de a lua o hotărâre. Însă el menţionează că a avut încredere în sfaturile primite de la funcţionara cu care a discutat.
Contactată telefonic, Ecaterina Lidia Şerban, şef Serviciu Administrare Cimitire, ne-a oferit următorul răspuns: "Această adeverinţă este o adeverinţă tipizată conform Regulamentului, pe care noi, ca instituţie, am dat-o pentru notar. Din punctul meu de vedere, adeverinţa are toate elementele pe care trebuie să le aibă. Costurile ulterioare nu se dau printr-o adeverinţă şi toată lumea ar trebui să le cunoască. Noi nu aveam de unde să ştim că domnul Diaconu nu se răzgândea, urmând să renunţe la donaţie. Nu aveam de ce să dăm o adeverinţă pe care să fie precizat tariful majorat cu 200 la sută, cum este, de fapt, în cazul donaţiei. Suma înscrisă pe chitanţă este cea aferentă tarifului pentru concesionarea a două locuri de veci, la ora actuală. Nu este nimic eronat. Domnul Diaconu nu a fost indus în eroare, a vrut să fie indus în eroare".
Care a fost soluţia găsită
Singura soluţie care s-a găsit pentru descurcarea situaţiei a fost reducerea termenului de concesiune de la 25 la numai şapte ani. "În urma sesizării pe am făcut-o la Societatea Gospodărire Urbană, fiicei mele i s-a oferit ulterior posibilitatea de a face o nouă concesiune pe o perioadă de doar şapte ani, în loc de 25, valoarea concesiunii în acest caz, fiind mai mică. Astfel, dintr-un loc concesionat pe o perioadă nelimitată, conform reglementărilor în vigoare la data încheierii actului de concesiune din 28.05.2001, fiica mea a obţinut, contra cost, două locuri de veci pe o perioadă limitată de numai şapte ani. Dacă mi s-ar fi explicat clar şi am fi ales varianta cu testamentul, nu am fi plătit nimic în plus, iar concesiunea ar fi fost măcar pe 25 de ani", mai spune Nicolae Diaconu.
În concluzie, nu s-ar fi ajuns la situaţia în care un om să plătească bani în plus pentru un loc de veci concesionat deja, dacă pe adeverinţă ar fi fost menţionate ambele tarife, astfel încât omul să poată alege în cunoştinţă de cauză. Astfel, până la liniştea vieţii de apoi, ar trebui să avem un sistem birocratic bine gândit, cu reguli clar definite, fără decalaje între teorie şi realitate, care să ne asigure înainte de toate, liniştea vieţii de aici, care este inestimabilă.
Cum se poate dobândi un loc de veci
Conform Regulamentului privind administrarea cimitirelor, locurile de înhumare pot fi atribuite în folosinţă, după decesul unei persoane, aparţinătorilor acestuia, pe o durată de şapte sau 25 de ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei concesionate iniţial.
De asemenea, există şi posibilitatea atribuirii unui loc de înhumare, fără caz de deces, "în rezervă", persoanelor care au domiciliul pe raza municipiului Galaţi, în baza aprobării dată de către primarul municipiului Galaţi, cu condiţia executării de lucrări subterane, în termen de cel mult doi ani de la data atribuirii.
Indiferent de caz, însă, atribuirea locurilor se face cu plata integrală a tarifului de concesiune, cu menţiunea că unei persoane i se va atribui, în folosinţă, pe durată limitată de 25 de ani, numai un singur loc de înhumare, într-un singur cimitir din municipiul Galaţi. În respectivul loc pot fi înhumaţi titularii dreptului de folosinţă, soţii acestora, precum şi părinţii sau copiii lor.
Cuantumul ajutorului de deces
În cazul decesului pensionarului sau al unui membru al familiei acestuia, ajutorul de înmormântare este garantat prin Legea 263/2010, articolul 121, fiind asigurat de Casa Judeţeană de Pensii Galaţi. Acesta este în sumă fixă de 5.429 de lei pentru pensionari şi persoanele asigurate şi de 2.715 lei pentru persoanele ce nu sunt asigurate sau nu sunt pensionari, dar au în familie pensionari sau persoane asigurate.
În situaţia în care membrul de familie decedat era un copil inapt pentru muncă, în vârstă de peste 18 ani, ajutorul de deces se acordă cu condiţia prezentării unui act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă cauza care l-a făcut inapt pentru muncă şi data ivirii acesteia.
