* Unde-s cămilele d´antan? *
Ieri la prânz, pe Brăilei, în dreptul băncilor, o echipă a ADP descărca palmieri.
Puşi la adăpost înainte de venirea iernii, arborii exotici, ceva mai împliniţi decât anul trecut, vor putea fi acum văzuţi/ fotografiaţi/ admiraţi sau înjuraţi, după dispoziţia dumneavoastră.
Deja, strada cu palmieri devine o tradiţie şi tare ne e teamă că Galaţiul, supranumit „Oraşul cu tei”, se va numi „Coconut city”, chiar dacă palmierii nu fac nuci de cocos care să ne lovească-n cap.
Ba chiar, peste vreo sută de anişori, vreun ziarist se va întreba îngrijorat de ce nu s-au instalat încă în aprilie arborii cu frunze exotice.
Dacă nu cumva până atunci clima se va încălzi într-atât încât iarna să stăm la umbra lor şi în… decembrie.
Pe vremea altor călduri, pe la 1840, nişte călători străini descriau livezile de… măslini dintre Galaţi şi Brăila.
Iar în Dobrogea, parte a Imperiului otoman de atunci, cămilele (bune ele şi acum dacă rămânem cu mai puţine maxi-taxi) erau ceva obişnuit… Alte călduri, alţi primari.
