Demonii politici ai marii evaziuni fiscale şi ispita puterii
- Anchetele „Vieţii libere” au cuantificat proporţiile traficului de ţigări la frontiera de Est a UE. Concluzia: ceea ce capturează autorităţile reprezintă doar cantităţi neglijabile…
- În România am putea să angajăm la graniţă vameşi nemţi. Sigur, nu vor lucra pe 300 de euro pe lună… Putem găsi şi în România vameşi sau poliţişti foarte corecţi, dar nu cu 300 de euro pe lună! Eu nu cred că noi putem să stârpim complet evaziunea fiscală, sau să avem cei mai corecţi vameşi din UE. Am convingerea – bine, nu am probe, că m-aş adresa Parchetului! – că mare evaziune fiscală din România nu ar fi posibilă fără cunoştinţa şi complicitatea unor factori politici importanţi. Nu pot intra sute de mii de tone de carburanţi, petrol, cereale, ţigări fără ca cineva să ştie şi să patroneze lucrurile astea. E uşor să spui <<avem evaziune de 40 miliarde şi, dacă am recupera 20, am plăti salarii>>. Asta s-ar putea face şi atunci marea evaziune ar fi serios dijmuită, ar însemna bani serioşi la buget! Însă ajungem la voinţă politică şi este foarte greu de făcut, pentru că sunt convins că în momentul în care nişte politicieni ar decide să pună capăt acestor lucruri, ar trebui bine păziţi. Căci România are multe belele, dar până acum a fost o ţară sigură, nu au fost atentate… Dar ceva îmi spune că asta a fost posibil şi pentru că mari reţele – şi nu mă refer la bieţi interlopi – reţele de încălcare a legii la nivelul evaziunii fiscale nu au fost deranjate.
„Bugetăreştii”, după chipul şi asemănarea celor de sus
- „Viaţa liberă” a arătat publicului încrengătura familiilor de bugetari, care se angajează reciproc, dar şi cazurile de numiri politice în funcţii publice. Aveţi proiecte legislative împotriva acestor situaţii?
- O lege care să interzică fiului să se angajeze în instituţia unde lucrează tatăl ar putea fi atacată pe bună dreptate la Curtea Constituţională ca restrângerea dreptului la muncă, dar cred că orice guvernant, dacă are voinţă politică, poate limita asta. Le spune oamenilor limitele, iar când aceştia le încalcă, reacţionează pe măsură. Mai ales nu dă exemplu de sus în jos. De ce s-ar simţi un director stingherit să-şi angajeze fiul dacă fratele preşedintelui României face afaceri bune cu <<băieţii deştepţi>> pe care fratele îi anunţă ca fiind marele necaz al României? De ce când vedem la nivelul ministerelor, tot felul de forme de nepotism, ele se duc de sus în jos, iar cei de sus nu mai au obrazul să le bată cu pumnul în masă celor de jos?
Vă spun că prima măsură pentru însănătoşirea economică nu este de natură economică, ci administrativă. Dacă nu depolitizăm administraţia şi structurile statului cum sunt ele, nu vom reuşi niciodată. Noi vom pune capăt acestui carusel, care, de fiecare dată când se schimbă puterea politică, face ca toţi, de sus până jos, să fie schimbaţi şi numiţi pe criteriu de partid. Sub acest guvern s-a ajuns prea departe. Singurele numiri politice trebuie făcute doar la nivel de ministru şi secretar de stat.
- Cu restul clientelei politice din instituţii ce faceţi, epurare?
- Da. Să nu înţeleagă cineva că îi dăm afară pe toţi, cei competenţi vor rămâne, dar toţi pediştii care habar nu au cu ce se mănâncă domeniul pe care îl conduc nu vor rămâne pe posturi! (…) Cei care văd PSD ca un partid de cadre, dar văd la fel şi PNL, probabil surâd, gândind: <<Tare aş vrea să vă văd eu, Antonescu sau Ponta, cum vă opriţi voi partidele să vă pună mâna în gât şi să vă întrebe: De ce am rezistat noi la PD, de ce am dus acest război?>>. Vă spun că se poate, cu o condiţie: liderii să fie dispuşi să pună acest obiectiv mai presus de propriul scaun.
Numiri politice pe şpagă
- Apaterm şi Teatrul Muzical sunt la Galaţi coşmarurile numirilor politice, tolerate până de curând de Consiliul Local. Responsabilitatea la grămadă e comodă, dar mai aduce ea alt mandat consilierilor?
- Trebuie înţeles, dacă pui un manager bun, tu, primar, sau guvernant, ai beneficii, căci lumea ţine minte că unitatea publică a mers bine pe timpul cutărui partid. Ştiu însă politicieni care nu au făcut aşa şi de ce (şi aici nu vorbesc de Galaţi), ci în general: datorită mecanismului şpăgii, pentru că ei nu au avut interesul de a servi propriul partid, ci de a ajunge la putere, de a numi trei-patru oameni de la care să ia o dare grasă, şi să se facă oameni şi mai departe să alimenteze aceste circuite de jos în sus. Sub administraţia PDL aceste lucruri au ajuns la paroxism. Aşa nu se mai poate! Cine vrea să facă politică, o face pentru că e vocaţia lui, dacă vrea să o facă pentru a se îmbogăţi ca un om de afaceri ajunge inevitabil la corupţie. Cât priveşte momentul acestei responsabilităţi, el va veni la alegeri. Vin alegerile şi partidele care au avut „acţiuni” în CL vor trebui să facă un bilanţ. Nu ştiu dacă din cauza CL sau a societăţii nu a fost căldură, dar va trebui ca partidul să facă un bilanţ, care va trebui apoi verificat de alegători. Cernerea aceasta se va face în PNL, pentru că avem un candidat de primar care vrea să îşi formeze o echipă de oameni în care să se poată baza. Cred că şi organizaţia este suficient de responsabilă ca să aibă grijă de asta.
Soarta „rebelilor” din USL
- Cum trataţi cazurile de „rebeliune” din USL: Eugen Chebac (PSD) candidează din partea UNPR, Eugen Durbacă (PC) vrea primăria…
- Este dreptul PSD să aleagă cine este candidatul pentru postul care îi revine, de preşedinte CJ şi dacă actualul preşedinte al CJ are opţiunea de părăsi PSD şi deci USL, este dreptul domniei sale. Păstrarea calităţii de membru de partid PSD este o chestiune la latitudinea celor care cochetează cu această aberaţie politică şi morală care este UNPR. (…) Până acum, traseismul politic avea oarecare obraz, cineva pleca din partidul A şi se înscria în B. În cazul UNPR este şi mai imoral şi pervers, dacă are o funcţie de ales, anunţă că a trecut cu sufletul la UNPR, dar cu actele şi trupul rămâne la partidul de la care anunţă că tocmai a plecat. Acestea sunt aberaţii şi noi avem proiecte pentru interzicerea traseismului politic. Însă n-am nicio îndoială că vor câştiga candidaţii propuşi de USL, căci mişcările celor care pleacă nu sunt urmate şi de electorat. Durbacă, în schimb, poate să creeze o problemă în plus (…) E o problemă serioasă a PC, căci electoral Durbacă este o forţă, nu este orice lider local al PC, ştim toţi asta. Eu cred că dânşii [PC] vor gestiona problema astfel încât Durbacă să rămână în PC şi în USL.
