Aşezat la capătul oraşului, pe Drumul de Centură, Talciocul ar trebui să nu deranjeze pe nimeni, ba chiar să slujească interesele gălăţenilor dornici să vândă sau să cumpere maşini ori să caute chilipiruri printre vechituri sau piese auto.
Din păcate însă, comerţul din Talcioc a trecut demult de gardurile de ciment ale incintei cu aceeaşi viteză cu care a depăşit şi limitele legii, iar acum negocierile se desfăşoară chiar pe trotuarele din faţa blocurilor din zonă.
Nu ar fi nicio problemă dacă în zonă nu s-ar afla atâtea blocuri, în care trăiesc în jur de 1.500 de cetăţeni, majoritatea exasperaţi de zgomotul pe care sunt nevoiţi să îl suporte în fiecare weekend.
Au ajuns şi pe adresa "Vieţii libere" apelurile acestor oameni care încă mai speră că vor fi ajutaţi de Primărie, consilierii locali ori parlamentarii din colegiul lor.
Exasperaţi şi speriaţi de comercianţi
Ca şi acum câteva săptămâni, când, însoţiţi de poliţişti comunitari, am mers în zonă, într-o acţiune ce dorea descurajarea vânzărilor de maşini pe domeniul public – adică în parcările din faţa blocurilor – şi sâmbătă, când am fost acolo, locatarii s-au ferit să spună nemulţumirile de faţă cu „preopinenţii”.
„Nu mă pun eu cu samsarii, da’ ce, să-mi găsesc după aia maşina stricată sau să mă trezesc cu ceva aruncat în geam?”, este argumentul suprem pentru cei care explică de ce nu vor să îşi decline identitatea.
„Cei mai afectaţi sunt cei de la C 6, C 5, C 2. Vin cu maşinile lângă blocuri, ambalează motoarele de la 7 dimineaţa, pun muzică, te face să îţi iei câmpii. Dacă ştiam, nici nu cumpăram casă aici! Am făcut credit ca să ce?, să nu mă pot odihni tot restul vieţii în weekend?”, ne spune un locatar din zonă.
Omul recunoaşte că „Poliţia Rutieră mai vine aici, dar ce folos?, cum pleacă, cum vin iar cei cu maşinile aici. Mai sunt şi comercianţii de pe trotuare, e nebunie, ce mai!”.
Săracele fiţe bogate !
Şirul de maşini parcate pe trotuare şi cu hârtii „de vânzare” în geam începe imediat după ce cobori de la Billa. De-a lungul Drumului de Centură, până să ajungi la Talcioc îţi faci o idee despre preţuri; cu cât te apropii de Talcioc, cu atât vei găsi maşini mai scumpe şi … parcate mai bine pe trotuar. În faţa blocurilor C 5 şi C 6 găseşti maşini tunate sau decapotabile din care se revarsă manele.
Pe banchetele de mii de euro stau fetiţe îmbrăcate în „tricouri de depozit”. Deh!, fiţele sunt şi ele pe ierarhii!…
La un moment dat zărim o maşină a Poliţiei Comunitare. Nici nu am apucat să facem câţiva paşi că maşina a dispărut din zonă. După ce fac întreg „turul” zonei, înţeleg că poliţiştii comunitari au plecat, probabil, de ruşine că nu fac nimic aici, deşi ar avea atât de mult de lucru…
Comercianţi pe aleile dintre blocuri
În afară de maşinile parcate pe orice bucăţică de trotuar liber – inclusiv cea din faţa ghenelor de gunoi! – locatarii din zonă mai au ceva de suportat: un lung şi lugubru şir al unor comercianţi de duminică, oameni sărmani, şuţi sau pur şi simplu indivizi fără căpătâi, care întind pe un scaun, un milieu sau o cutie diverse obiecte, spre vânzare. Aparate de fotografiat Smena, telefoane mobile, casetofoane, telecomenzi, căni, butelii, întrerupătoare gata folosite (după mizeria de pe ele) sau haine, pantofi purtaţi, brelocuri, iar lista poate continua ore în şir.
Toţi sunt dispuşi să negocieze, dar puţini se bucură de vreo vânzare. Mulţi din comercianţi vând chiar pe treptele de la intrare în blocul C 2! E o adevărată nebunie. Oamenii aceştia îşi vând cele câteva lucruri direct pe stradă, în loc să meargă să facă acest lucru în Talcioc; acolo ar trebui să plătească o taxă.
Vânzătorii ambulanţi spun că nu au bani să dea la intrarea în Talcioc. „Dar de amendă aveţi?”, întreb şi rămân fără răspuns. Oamenii se uită urât când întreb aşa ceva.
Chiar aşa, de ce i-ar amenda cineva? Doar nu fac nimic rău, nu? Iar într-un sat fără câini ca Galaţiul, cine ar veni să facă ordine pe o alee, între blocuri?
Obiecte neidentificate, la vânzare
De curiozitate – căci cele semnalate de locatari le-am văzut deja cu ochii mei – intru în Talcioc. Mica înţelegere nu funcţionează doar pe aleile dintre blocuri unde babele vând macrameuri, iar unchieşii, casetofoane, ci şi la intrare în Talcioc. Dacă eşti „fraier”, iei bilet de un leu, dacă nu, dai cincizeci de bani celui de la intrare şi „sănătate”!
Înăuntru te întâmpină tradiţionalele manele şi mirosul de mici. Nimic nu s-a schimbat de ani de zile aici; aleile nu sunt asfaltate, ci se foloseşte „cu încredere” acelaşi pietriş. Talciocul nu s-a extins, deşi promisiunea este auzită la fiecare campanie pentru alegeri locale.
Şi amplasarea e aceeaşi ca întotdeauna: de o parte maşinile, de cealaltă parte…. chestiile. Adică „ace, brice şi ibrice” şi nu exagerez cu nimic: se vând de la cazane de ţuică la discuri audio de vinil cu Michael Jackson – cinci lei! sau tablouri cu nimfe surâzătoare abia scoase de prin garaje…
„Ştii ce e aia?”, aud întrebând un cumpărător vânzătorul. La negaţia omului, comerciantul continuă „nici eu nu ştiu, frate, dar dacă îl vrei, ţi-l vând!”.
Las comercianţii şi fac o plimbare şi printre maşinile scoase la vânzare. Peste tot, aceeaşi poveste: în perioada asta de criză nu se mai vinde nicio maşină străină, ci doar Daciile. Şi nu toate, adică nu Loganurile, ci alea hârbuite la 35 de milioane… Acum, o fi criză, dar şi ofertă!…
Este la vânzare un Matiz din 2009 (aşa, să moară de ruşine reprezentanţii care au spus că nu se mai fabrică!) cu 3.800 de euro. Alături se vinde un Opel din 2005, cu 3.700 de euro. Mă rog, vorba românului, «nu-i prost cine cere, e prost cine dă…».
Autorităţile promit, ca întotdeauna
Dar să revenim la problema celor 1.500 de locatari din zonă. Oamenii spun că nimeni nu-i ajută, nici Primăria, nici poliţia şi nici cei pe care i-au ales. Dacă stai şi te gândeşti un minut, le dai dreptate. În general, din partea autorităţilor locale nu vin decât promisiuni şi câteva măsuri timide, precum cea de montare a stâlpilor pe trotuar, acţiune realizată punctual…
Viceprimarul Nicuşor Ciumacenco promite de aproape două luni că va prelungi şi în timpul săptămânii programul la Talcioc, în ideea că astfel va putea să „adune” maşinile scoase la vânzare prin parcările oraşului. Locatarii din zonă nici nu vor să audă de aşa ceva; ei se tem că mai rău se va face.
Oamenii vor, nici mai mult nici mai puţin, să fie mutat Talciocul de acolo. Au făcut sesizări la Primărie, iar senatorul PDL Marius Necula, ales în colegiul lor, chiar a iniţiat strângerea de semnături, pentru mutarea Talciocului în afara oraşului.
„Este adevărat, am strâns semnături însă lista nu am depus-o. Mi-au promis cei de acolo că mai pot strânge încă câteva sute de semnături. Oricum, acele semnături ale cetăţenilor vor reprezenta baza în care grupul de consilieri PDL din Consiliul Local va propune un proiect de hotărâre pentru mutarea Talciocului. Acest lucru îl vom face cât de curând”, ne-a răspuns senatorul Marius Necula. Acesta a adăugat că, dacă proiectul nu va avea sorţi de izbândă, va strânge semnături pentru promovarea unei iniţiative cetăţeneşti.
În concluzie, numai promisiuni, nimic concret. În acest timp, gălăţenii din Micro 39 C participă „activ” la vânzarea maşinilor şi chilipirurilor de prin Talcioc…
