* Aglomeraţie de maşini, acum la orice oră din zi * Nu mai există străzile-scurtătură * Lucrările încep când nu te aştepţi şi se termină când vor ele * În urma şantierelor, pe străzi rămân şanţuri neasfaltate *
Rând pe rând, drumurile rapide pe care gălăţenii goneau cu maşina, doar-doar ar scăpa de traficul din oraş, s-au dus!
Mai întâi s-a crăpat, în diferite zone, Faleza Superioară (după ce a fost cea mai bună stradă din oraş, a ajuns un şvaiţer care începe de la Elice şi se termină tocmai în Port).
De două zile, şi-a dat demisia şi Centura. Dacă se poate şi mai rău? Da’ cum să nu, par să zică gânditorii de şantiere care aglomerează un întreg oraş. Amănunte, în cele ce urmează…
Stânga împrejur, în Aeroport
Vitală pentru legătura Aeroportului (Micro-urile 40, 13, 38, 39) cu tot restul Galaţiului, Aurel Vlaicu a intrat în reparaţii care de la zi la zi cresc tensiunea şoferilor:
„Ştiţi ceva, mie nici să mă mai duc la muncă nu-mi vine. Păi, cum?! Ocolesc juma’ de oraş şi ăştia nu fac nimic să termine mai repede?! De ce nu lucrează noaptea? Acum pierd zilnic 20 de minute pentru că merg prin trafic, dimineaţa, pe Siderurgiştilor, ca să ajung pe faleză”, se răsteşte Gabriel, unul dintre mulţii şoferi care fac stânga împrejur după ce au uitat – a câta oară? – că Vlaicu s-a închis.
Faleza – spartă de la începutul verii şi uitată aşa
Iar dacă tot am ajuns la Faleză… cum să nu plângi cu vorbe? „Era, era o stradă bună! Şi-au bătut joc de ea, de la începutul verii au spart-o şi au lăsat-o aşa. Se circulă ca în casă de beţivi, ba pe banda ta, ba pe contrasens. De un’ să ştiu cât o să ţină? Ce, s-a anunţat undeva?” (şofer pe o Toyota Avensis).
Centura – este, dar s-a terminat
Drumul a rămas, dar utilitatea lui este doar un vis pe care îl visăm toţi cei care ne dăm cu maşina printr-un orăşel deja sufocat de maşini. Aşa cum anunţa marţi „Viaţa liberă”, Centura a fost închisă abia după ce toţi şoferii din urbe începuseră să facă haz de semnele care interziceau aşa, de flori albastre, accesul maşinilor, în virtutea unor şantiere care nu existau.
Rezultatul? Un haos de luni dimineaţa cum greu poate fi imaginat, cu zeci de TIR-uri îngrămădite, care încercau să întoarcă la BILLA 2. Haos pe care, dealtfel, l-am descris şi noi în „Viaţa liberă”.
Strada Caragiale
Distrusă oricum de gropi, de pietrele de râu care săriseră de multă vreme din locaşurile iniţiale, Caragiale este acum complet inutilizabilă. Făcând legătura între strada Română şi Mazepa, fără ca asta să implice cele 20 de minute pierdute în traficul infernal de pe Brăilei, Caragiale era o opţiune mai mult decât plăcută (dacă acceptai să te dai cu 20 de kilometri la oră prin off-road-ul din plin centrul oraşului). Lucrările ocupă acum întreaga stradă, lucru uşor de văzut şi cu ochiul trist şi liber, şi în fotografiile-martor.
Pe Basarabiei, cu durere
Dacă pe Tecuci, strada care intersectează Basarabiei (zona de la Cimitirul Eternitatea până la magazinul General), traficul încă mai are loc de desfăşurare, după porţiunea de călărit macadam, apoi, pământ, apoi asfalt, apoi linii de tramvai iţite în afara caldarâmului, apoi piatră de râu s-a terminat cu „boieria”. La ora 9 dimineaţa, şirurile de maşini de pe ambele benzi se mişcă cu viteză de medicament homeopat, de-ţi vine să laşi naibii şoferia şi să te iei de dat bice la cal.
Frunzei de dai în gropi
Cu tot respectul, dar dacă tot ajung la capitolul strada Frunzei îmi permit, cu de la mine putere, să îi dau titlul de cea mai distrusă stradă (importantă!, nota bene) a acestui oraş.
Scurtătură genială, cu legătură directă între Micro 19 şi stadion (fără Inel de Rocadă, fără „ia prioritatea, dă prioritatea), Frunzei, cu linia ei de tramvai, pietrele cubice de pe mijloc, asfaltul sărit, este şi ea şantier, dar nu ISPA.
Preocupaţi, de vreo săptămână, muncitorii scot pietrele de lângă şina de tramvai, apoi le îndeasă înapoi, semn că Primăria are sigur un plan cu toate răsadurile astea de rocă…
În 19, pe Textiliştilor
Ca peste tot în Galaţi, tradiţia a cerut ca şi pe Textiliştilor să fie începute vreo trei şantiere, aşa, să nu zică lumea că nu se munceşte şi aici, pentru ca lucrurile să fie sistate fix după ce au fost făcute gropile. Ştim, tot noi suntem tâmpiţi, pentru că nu vedem în perspectivă, dar până la perspectivă, copiii din 19 se joacă printre tranşee şi numai de potenţiale regrete tardive ale vreunui stâlp al societăţii nu avem nevoie...
…
Şi noi aşteptăm, ca şi dumneavoastră, şi nouă ne arde buza să ne dăm cu maşina pe drumuri care să semene a drumuri. Nici nouă nu ne place că este mai frumos până şi la Brăila, ce mama naibii…
