De-a lungul scurtei sau prea lungii mele vieţi, aşa, pentru ca să nu mi se pară că (nu) fac nimic, am fumat trei apartamente cu câte trei camere fiecare, în buricul târgului, nu oriunde! Dacă traduc în ouă de găină contravaloarea cestor locuinţe fumate, nici măcar Acceleratorul de Particule de la Geneva n-ar putea a/mesteca în gigantica Omletă rezultată prin punerea în aplicare imediată a Contractului cu Marile Guverne ale Foamei şi Carităţii Mondiale! Am „inspirat” fu ...

Vin să-ţi aduc trei flori şi două madrigale,şi-un strop de apă, şi-o dulceaţă, şi-un sărut...vin tulburat, vin fără milă, fără teamăcând câinii, sfinţii şi păgânii dorm de mult!Mă dichisesc până la os, până la sânge,până la zero fără cinci mă dichisesc...la zero fix vine caleaşca din poveste,să mă aducă-n paradisul pământesc!Cam pe la zero şi un sfert ajung la tine,cu trup şi suflet gata-gata pentru bal, 'bat şi deschizi ca un răspuns la întrebare...� ...

Dragă Marie, iartă-mă că sunt întârziat în răspuns la epistolia ta copleşitoare şi importantă ca tine! N-am putut pentru ca să-ţi scriu fiindcă multe şi pârdalnice motive obiective au stat în calea intenţiilor mele romantice, pardosite cu doruri şi lacrimi devastatoare: ba n-am avut peniţă la condei, ba mi s-a rupt condeiul când mi-am târguit peniţă, ba o mâţă neagră mi-a vărsat călimara cu cerneală pe masa de sub gutui, unde stau şi gândesc la tine şi aştept ...

Pe Maria de la Şcoală am cunoscut-o la Biblioteca din Comună. Era o fetişcană mândruleană aproape mică de statură...şi nu ajungea la raftul dorit. M-am aşezat cum răzeşul lui Ştefan ce Mare, s-a suit şi a luat „Doina” lui Mihai Eminescu, interzisă în epocă. Mi-a mulţumit frumos şi zâmbăreaţă. Şi a plecat. Am plecat împreună, adică. Eu îmi luasem „Fefeleaga” lui Ion Agârbiceanu. Şi am mers. Şi am mers. Şi am mers. Drum lung. Şi glod mult. Şi moale. Purta ...

Hai să dăm mână cu mână...(nu aşa se cere?)... şi să ne jucăm călare pe lepidoptere! Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivă mie, ţie, lui...sărmanii morţi fără colivă! Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea trează şi să îmblânzim ciomagul prostului de vază! Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace, să se roage pentru Cine...sau să nu se roage! Hai să dăm apă la moară...(ştii tu care moară?)... moara cea cu piatră scumpă din odinioară! Hai să p ...

Din când în când, răbdările lui Unu încep să fiarbă, ţipă, dau în foc... şi toate întâmplările Luminii (de sus, de jos, de mod, de timp, de loc) se-mbrăţişează laic, se destramă cu sfânt preludiu, hohotesc înalt, ca un postludiu al ne/mărginirii în dulce şi amar, rece şi cald, prin tot ce mai înseamnă Tot din toate: singurătate-n singularitate!   Ce hal de Unu (?!)...(poţi să zici aiurea, mirându-te-ntrebându-te-ntr-un fel psiho/frenetic, tragicomic, tandru)... ...

Pot să spun cu toată sinceritatea şi cu toată responsabilitatea şi argumentaţia din partea de sud a Moldovei de nord că Maria de la Frizerie-i o alcătuire mortală, o femeie după care au dat colţul o droaie de cicisbei, un morman de libidinoşi şi o mulţime de pierde-vară, pierde-toamnă, pierde-iarnă, pierde-primăvară, pierde-tot! Are cam cincizeci de kile cu tot cu salariu...cam o sută şi optzeci şi unu de centimetri pe înălţime, când merge...şi tot atâta, când doarme ...

!sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot în nimic şi aproape-n departe, sunt clipe în care mai poate să-nceapă atunci chiar acum şi târziul degrabă, în care s-aude şi-n care se vede nădejdea-n ritmare de foame şi sete, şi-n care ...

A stat cu mine exact o lună, două săptămâni, patru zile, două ore, trei minute şi cincizeci de secunde...şi a plecat la monastirea din Adam, în calitate de măicuţă stagiară. Nu a mai stat cu mine fiindcă nu-i conveneau mofturile mele laice, nu-i priiau apucăturile mele romantice-cavalereşti, nu-mi suporta antagonismele în legătură cu dogmatica religioasă, nu-i plăcea când îi recitam „La steaua...” sub clar de Lună, când mă visam Zmeu, iar nu Făt-frumos, când o ved ...

Maria de la Contabilitate e una dintre cele mai parasimpatice Marii ale timpului şi spaţiului din dotare. O mie şi una de bucăţi am cunoscut şi am studiat de când mi le-a furnizat Dumnezeu, cu toate actele în regulă, cu instrucţiuni de folosire, cu certificate de garanţie, cu piese de schimb, cu felicitări, cu vorbe de baftă şi de duh, cu tot ce trebuie să aibă în componenţă o Marie autentică, năucitoare şi corespunzătoare unor bâzdâcuri de tip aero-terestro şi naval. S ...