Clădirea din str. Domnească 102, de lângă sediul Poliţiei Rutiere, stă să cadă la un cutremur mai măricel, dar nu poate fi demolată, aşa cum intenţionează actualul proprietar, Universitatea „Dunărea de Jos”, ca să ridice în loc altceva, pentru că a fost clasată ca monument istoric în 2014. Imobilul a găzduit, printre altele, Clubul Sportiv Universitatea şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, dar a fost, până în anii ’70, şi sediul Securităţii.
Corpul W este denumirea „universitară” a clădirii din Domnească 102, aflată în proprietatea instituţiei de învăţământ superior de stat din Galaţi. Încadrată la clasa I de risc seismic, clădirea este dezafectată de mai mulţi ani şi zace în paragină, la fel ca multe alte clădiri din centrul istoric al Galaţiului. Acum câţiva ani, Universitatea „Dunărea de Jos” a încercat să rezolve situaţia clădirii. A vrut să o demoleze, pentru a construi în loc o altă clădire, altfel structurată, care să corespundă nevoilor actuale ale studenţilor săi. Numai că, surpriză, clădirea a fost clasată ca monument istoric în grupa B de importanţă locală şi, în consecinţă, ea nu mai poate fi demolată, ci doar consolidată şi reabilitată. Soluţia este departe de a-i mulţumi pe reprezentanţii universităţii, pentru că preţul acestei operaţiuni impuse prin lege ar fi de trei ori mai mare, adică ar ajunge la aproximativ şase milioane de euro, bani pe care universitatea nu este dispusă să-i plătească.
„Am intenţionat acum câţiva ani să demolăm corpul W, pentru că el nu mai corespunde conform expertizelor tehnice, are clasa I de risc seismic. Când am depus toate documentele, ne-am trezit că acel corp a fost reclasat şi trecut în zona monumentelor istorice, astfel că nu mai aveam cum să-l demolăm. Cineva de la Cultură – există o comisie la Iaşi –, fără a se deplasa şi a vedea despre ce este vorba, a pus o semnătură şi a spus că acel corp nu poate fi demolat. Am făcut o evaluare: consolidarea acelui corp, care nu mai corespunde necesităţilor noastre pentru că el are o anumită compartimentare, ne costă cam de trei ori mai scump decât dacă l-am demola, i-am păstra faţada, că asta am intenţionat, şi l-am recompartimenta, să-l facem după necesităţile noastre. Intenţia de a-l demola nu s-a materializat, trebuie să-l păstrăm în picioare, aşa cum este el. Am solicitat în nenumărate rânduri bani de la bugetul de stat pentru a remedia această problemă, dar nu avem la momentul actual niciun răspuns favorabil. Deci acest corp rămâne şi anul acesta în conservare. Este vorba de şase milioane de euro, o sumă enormă. Noi am înţeles şi am fost de acord să păstrăm faţadele ca să nu stricăm arhitectura zonei, dar nu putem să dăm şase milioane de euro, în contextul în care o clădire nouă ar ajunge maximum două milioane. Nu se poate”, a declarat pentru „Viaţa liberă” şeful Direcţiei Generale Economice, Investiţii şi Relaţii Internaţionale din Universitatea „Dunărea de Jos”, Cezar Bichescu, care a menţionat că universitatea face demersuri pentru declasarea clădirii de pe lista monumentelor istorice.
„Clădirea nu mai poate fi pusă la pământ”
„În 2013, a fost înaintat la Direcţia Judeţeană pentru Cultură un proiect de desfiinţare a imobilului de către Universitatea «Dunărea de Jos» în vederea emiterii avizului. Documentaţia fiind analizată în cadrul Comisiei zonale a monumentelor istorice, a primit aviz nefavorabil, cu solicitarea comisiei ca imobilul să fie clasat ca monument istoric. Potrivit Legii privind protejarea monumentelor istorice, s-a declanşat, la solicitarea Comisiei zonale, procedura de clasare ca monument istoric, iar documentaţia din clasare s-a făcut din oficiu şi a fost înaintată Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. În 2014, clădirea a fost clasată ca monument în grupa B de importanţă locală, fiind introdusă în lista monumentelor istorice din anul 2015. Orice lucrări făcute trebuie să menţină substanţa, arhitectura monumentului. Acum, clădirea nu mai poate fi pusă la pământ, ea poate fi reabilitată, consolidată, i se poate schimba funcţiunea, toate cu avizul Direcţiei Judeţene pentru Cultură”, ne-a spus Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi,
Construcţia, finalizată înainte de al doilea război mondial
Conform unei lucrări publicate în Revista Danubius 2016, clădirea din strada Domnească 102 a fost construită în etape diferite, începând din ultimele două decenii ale sec.XIX şi până în deceniul patru al sec. XX. Aparţinând unor proprietari care au contribuit într-o oarecare măsură la istoria oraşului, imobilul din Domnească 102 a ajuns, după 1950, să adăpostească una dintre cele mai de temut instituţii din acea perioadă, Securitatea statului.
În 1934, imobilul îi aparţinea lui Alexandru Doiciu. Familia Doiciu era o familie înstărită din Galaţi, deţinând mai multe proprietăţi în Galaţi, Brăila, Sinaia, Bucureşti, Constanţa, o fabrică de cherestea în portul Galaţi, păduri, moşii în judeţul Covurlui, Cuca fiind una dintre ele. De familia Doiciu este legat şi episodul sângeros din martie 1907 întâmplat la Galaţi, când locuitorii din mahalele Lozoveni şi Vadu Ungurului, care munceau în dijmă pe moşia lui Anton Doiciu, nemulţumiţi de contractele de arendare încheiate cu acesta, au pornit către Prefectura Covurlui. Lor li s-au adăugat şi locuitorii din Bădălan, iar finalul a fost unul cu numeroşi morţi, a căror memorie este păstrată de monumentul amplasat în parcul de lângă sediul „Vieţii libere”.
După anul 1970, când noul sediu al Securităţii din Ţiglina a fost finalizat, imobilul din strada Domnească 102 a devenit sediul Clubului Sportiv Universitatea. În anii ’90 a fost sediul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, iar după anul 2004 a găzduit Facultatea de Arte din Galaţi.
Ansamblul urban „Strada Domnească”
Aflată în prezent pe lista monumentelor istorice, clădirea din Domnească 102 face parte din ansamblul urban „Strada Domnească – monument istoric”. Acesta începe, pe partea stângă, de la Parcul Municipal „Mihai Eminescu” până la Palatul Episcopal, astăzi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii la Dunărea de Jos, iar pe partea dreaptă începe de la nr.24 (Palatul Simion Gheorghiu), până la Grădina Publică.
Din ansamblul urban „Strada Domnească” face parte şi o altă clădire care a aparţinut unuia dintre membrii familiei Doiciu, cea care în 1934 figura ca proprietar al clădirii din Domnească 102. Clădirea respectivă, fostul sediu al Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport, se află în zona complexului „Parfumul Teilor” şi poate fi „povestită" astfel: „Stingheră, după o suită de blocuri, se remarcă o clădire albă, cu o intrare laterală monumentală, acoperită cu o impresionantă lucrare din metal forjat menită a feri de ploaie sau de razele de soare pe cei care urmau să păşească pe treptele din marmură. Imobilul a aparţinut familiei Sturdza-Doiciu, arhitectura cu vădite influenţe neoclasice marcând personalitatea familiei. Revendicată şi retrocedată, a fost vândută unei persoane private din oraş care ar fi dorit să o desfiinţeze şi să construiască o clădire modernă”.
