23 august, sărbătoarea „înfrăţirii” cu sovieticii în timpul comunismului, rămâne pentru Galaţi simbolul despărţirii de inima sa istorică, de Centrul oraşului, rostuit în jurul elegantei foste Pieţe Regale.
Învinuindu-i de trădare pe români, parteneri de război de fapt constant dezavantajaţi şi ţinuţi mai mult în promisiuni de sprijin cu armament, Armata germană în retragere a distrus superbul Centru vechi! În ciuda procesiunii comunităţii catolice, care implorase comenduirea germană să cruţe oraşul. Nu a scăpat decât statuia lui Negri din centrul Pieţei, cu o gaură în redingota sa de bronz, şi statuia lui Eminescu…
Sublocotenentul Brezeanu a văzut fitilele
Despre pregătirea distrugerii oraşului nostru mi-a relatat chiar un martor ocular: regretatul general de brigadă Ioan Brezeanu, profesor universitar - fondator al Universităţii „Dunărea de Jos”, filolog, etnolog, istoric, monograf (mi-a mărturisit că lucra la o istorie a numeroaselor distrugeri masive ale Galaţiului!), erou de război, care a luptat 654 de zile, a fost rănit la Cotul Donului, în Munţii Tatra şi a suferit 312 zile pe paturi de spital, primind nouă decoraţii (de două ori, chiar Coroana României, în rang de Cavaler), supravieţuitor al măcelului de la Oarba de Mureş, unde au căzut 11.000 de militari români! Aflasem de la pilotul militar Petrache Moraru, născut chiar pe fostul Aeroport Galaţi, că, fiind copil, văzuse cu ochii săi cum soldaţii germani aruncau pe geamurile pe care le spărgeau la casele de pe Domnească, spre întâlnirea cu Basarabiei, un lichid care se autoaprindea. Generalul Brezeanu, militar cu experienţă, mi-a descris operaţiunea germană din Centru. Oraşul a fost minat de germanii în retragere, după ce trei bombardamente ruseşti aduseseră câteva stricăciuni în noaptea de 24 spre 25 august. A doua zi, pe 26, în timp ce sublocotenentul, care făcuse, pe jos, de la Iaşi, în retragere, şase zile, ajunsese aproape de casa sa de pe Aleea Şcolii, lângă biserica Mavramol, şi se retrăgea mai departe spre Brăila, a văzut chiar când erau minate marile imobile de soldaţii hitlerişti.
Toate autorităţile se refugiaseră, ca şi marea majoritate a celorlalţi locuitori, după bombardament, iar soldaţii nemţi, doi câte doi, făceau găuri în zidurile caselor de pe Domnească, spre fosta Piaţă Regală, pentru a plasa dinamita. Gălăţenii, cu autorităţi şi militari, se refugiaseră la Brăila, cu trenul, sau mai departe.
Coventry şi bombele lui... Beethoven
În seara de 14 noiembrie 1940, un raid „blitz” german distrugea trei sferturi din centrul oraşului Coventry (oraș înfrățit după război cu Galațiul nostru), vizat ca important centru industrial şi cu producţie militară, ucigând astfel în acea noapte 550 de persoane, mulţi civili! Din Catedrală a rămas un zid, dar au scăpat uzinele, situate la periferie. Ian Shoesmith şi Jon Kelly, de la BBC News, publicau în 2010 un material în care se refereau la o serie de cărţi care susţin că premierul Winston Churchill ştia că oraşul urma să fie bombardat de Luftwaffe germană, dar nu s-au luat măsuri, pentru ca nemţii să nu-şi dea seama că britanicii capturaseră o maşină de criptat mesaje, celebra „Enigma”. Jurnaliştii citează o supravieţuitoare, de 70 de ani la apariţia articolului. Ea îşi amintea că a petrecut noaptea aniversării sale de 14 ani într-un adăpost comun, îngrozită: „Zvonul era că ei au decis să jertfească pe câţiva (în Coventry) pentru a-i salva pe mulţi.” Contestat de unii istorici, fostul ofiţer de informaţii F. W. Winterbotham susţinea în cartea sa „The Ultra Secret”, că a transmis, cu câteva ore înainte de bombardament, faptul că oraşul era ţinta. Terry Charman, istoric principal la Imperial War Museum, este însă sceptic, argumentând: deşi serviciile de informaţii ştiau despre Operaţiunea „Mondscheinsonate” (după Sonata Lunii, de Beethoven!), nu ştiau care ar fi ţinta.
Uite înfrăţirea, nu-i înfrăţirea?!
În încercarea de a-i informa pe cititorii noştri despre istoria, cultura, oportunităţile sociale şi economice ale unuia dintre oraşele mari înfrăţite cu noi şi, de ce nu, de a ne informa partenerii despre viaţa noastră, am căutat cât mai multe date. Uimitor, aveam să dau peste o ştire halucinantă, din 2016, care vorbea despre încetarea înfrăţirii! Atunci, o asociaţie de protecţie a animalelor, „Paw 2 Rescue”, care strânsese 30.000 de semnături ale unor cetăţeni britanici, protesta împotriva relelor tratamente din padocurile gălăţene pentru câini şi trimitea două scrisori: primarului de atunci al Galaţiului, Marius Stan, şi Consiliului Oraşului Coventry. Ziarul „Coventry Telegraph” scria: “Alongside the petition has two letters. One is to the mayor of Galati calling for better dog welfare. The other is to the mayor of Coventry [lord] Michael Hammon (primar de Coventry din 2015 – n.n.) calling for the twinning agreement to end.” Deci se cerea desfiinţarea înţelegerii înfrăţirii cu Galaţiul. Răspunsul purtătorului de cuvânt al Consiliului, dacă nu a fost unul politic, adică fără o bază legală, era umilitor pentru noi: „A spokesman for Coventry City Council said: «Coventry set up many twinning links following the Second World War including the one made with Galati in Romania. While we are proud of our association with Galati, it is one of a number of our twins that we no longer have an active association with.»” Adică, sunt mândri de asocierea cu Galaţiul însă, „curat murdar”, vorba lui Pristanda, asocierea face parte dintre cele care nu au avut o viaţă activă! Adăugând: “We concentrate on a small number of active twins which we maintain as part of an international strategy for the benefit of Coventry people.“ Adică, se concentrează pe doar câteva înfrăţiri, care merg.
Am trimis un mesaj electronic editorului ziarului britanic, însă acesta este în concediu, un mesaj automat îndreptându-mă spre redactorul-şef, iar figura s-a repetat. Pentru informaţii, trebuie să ai răbdare. Consiliul Oraşului Coventry răspunde strict pe probleme punctuale: taxe, şcoală, protecţia animalelor etc. Am încercat să cer informaţii şi sper să primesc ceva, însă probabil că, de la noi, Consiliul Local ar avea altă „intrare”. Mai ales că interesul ar fi să folosim şi legătura Coventry-ului prieten cu celelalte 25, sau mai puţine oraşe înfrăţite, care să afle despre noi, Galaţiul nefiind o comună care aşteaptă să fie descoperită doar atunci când trece vreo căruţă sau un grup de turişti japonezi rătăciţi!
Noi o ţinem pe-a noastră
În timp ce presa din Coventry zice că s-a rupt „filmul” înfrăţirii noastre, pe site-ul Primăriei municipiului Galaţi şade scris în continuare, desigur, de mai multe mandate cred: „august 1963, Galaţi - semnarea Protocolului de înfrăţire între cele două oraşe (cotidianul „Viaţa nouă” nu consemna în ´63 nicio întâlnire cu „capitalismul imperialist”- n.n.)
* aprilie 1964, Coventry - semnarea unui Protocol de prietenie între cele două oraşe * În perioada 1964-1996, în cadrul relaţiilor de înfrăţire şi prietenie, s-a întreţinut corespondenţa şi s-au desfăşurat numeroase (s. n.) vizite şi acţiuni comune pe diverse teme.” Şi Consiliul Judeţean Galaţi afişează aceleaşi date despre funcţionalitatea înfrăţirii.
Atunci, de ce ne lasă fraţii noştri? ,
Coventry şi Galaţi - oraşe surori, distruse!
Destin. În 1963, un oraş britanic martir al războiului, ca şi Galaţiul, se înfrăţea cu noi. Primarul oraşului Coventry sosea la noi, la dezvelirea unei plăci care să amintească, nu-i aşa, în veci, înfrăţirea. Locul se numeşte, până astăzi, „Piaţa Coventry”. Între timp, astuparea văii naturale prin care se scurgea apa pluvială a dus la prăbuşirea complexului comercial. Astăzi, doar câinii mai găsesc interesantă zona năpădită de bălării şi împănată cu pet-uri şi alte gunoaie. Placa de bronz dezvelită a fost, „firesc”, ciordită! Paradoxal, popular zona este denumită… „La Francezi”. Pe bună dreptate, căci aici au fost construite blocuri pentru specialiştii francezi şi sovietici aduşi la ridicarea Combinatului Siderurgic gălăţean, plecaţi şi ei între timp. Bine că, dacă nu numim zona… „La Englezi”, măcar nu e… „La Ruşi”!
O înfrăţire devenită fantomă
Cea mai veche înfrăţire a Galaţilor, datând de aproape jumătate de veac, trecută, oficial, pe site-urile Primăriei şi Consiliului Judeţean Galaţi, nici nu mai există, se pare! Pe pagina Consiliului Oraşului Coventry găsim un istoric exact: „În 1962, un ministru al Legaţiei Române de la Londra a vizitat Coventry pentru a-l întâlni pe domnul primar şi pentru a vedea dezvoltarea postbelică a oraşului. În cadrul vizitei a fost discutată posibilitatea găsirii unui oraş geamăn în România, iar ministrul a atribuit personalului din subordine sarcina de a găsi un geamăn român pentru Coventry. Oraşul hotărât a fost Galaţi.” Urmează o prezentare neactualizată, de pildă, că avem o singură firmă de taxi, defuncta Deltacar. Dar şi că „Galaţi este cel mai mare port interior al României şi este situat la aproximativ 80 km de mare pe râul Dunărea.”
Primul „frate” din lume!
Coventry este primul oraş din lume care s-a înfrăţit: întâi, cu Stalingradul martir, Volgogradul de azi. Coventry are şi cele mai multe înfrăţiri din lume, iniţial 25, inclusiv cu Galaţiul, care în Primul Război Mondial a fost un fel de Stalingrad, sub sălbaticul asediu bulgar, iar în Al Doilea Război Mondial a fost mutilat definitiv! În înfrăţire cu Coventry este şi satul Lidice, cel despre care Jebeleanu a scris o poezie emoţionantă, învăţată la şcoală în vremea comunismului, în care întâlneam prima dată cuvântul „doamnă” la adresa unei învăţătoare, nu „tovarăşă”… Coventry se îngemănează inclusiv cu oraşe din Europa (Bologna, Sarajevo, Dresda etc.), America de Nord (inclusiv cu trei oraşe… tot Coventry), Asia (Jinan) sau Australia (Parkes etc.).
- Galaţi în 1944, în alianţă cu Germania (foto "Adevărul" - arhiva Muzeului de Istorie)
- Piaţa Coventry, azi
- Galaţi 1944, captură după o secvenţă filmată de un soldat german
- Din Gara Galaţi a plecat trenul cu ultimii refugiaţui (foto: footage.framepool.com)
- În anul 2010, VL publica o fotografie cu Galațiul după bombarment
- Sublocotenenul Ioan Brezeanu, martor la minarea centrului gălăţean
- În clădirea ICR Londra: pe aceeaşi canapea a stat şi Churchill - se vede în fotografia din spate
- Premierul Churchill, vizitând oraşul Coventry după bombardament (foto coventrycityofpeace.uk)
- Ziarul "Coventry Telegraph", despre scandalul cu fratele Galaţi
- Galaţi: "muncă patriotică" la îndepărtarea ruinelor, după război
- Ce a rămas din Catedrala din Coventry (foto de pe coventrycityofpeace.uk)
- Bombardament german (foto Wikimedia)
