Evaluaţi acest articol
(18 voturi)
1 comentariu

O vizită în Port într-o dimineață de ianuarie 2020 nu are darul de a-ți face ziua mai frumoasă. Dimpotrivă, cenușiul și decrepitudinea sunt ”nuanțele” de bază și față de ultima noastră vizită în zonă, totul pare neatins de mâna vreunui gospodar. De altfel, o intervenție de acest gen se lasă așteptată de mai bine de un veac.

Doar dacă privim clădirea Palatului Navigației, realizăm imediat că portul gălățean a cunoscut, cum spuneam, și vremuri mai fericite. Acest monument istoric al Galațiului din a doua decadă a secolului trecut ne amintește de anii când, nu foarte demult, de aici plecau nave de pasageri către Brăila și Tulcea. Este o stare de normalitate de care ne amintim cu greu, mai ales cei mai tineri. Urbanizarea cartierului Port, ce a avut loc în deceniul al nouălea al secolului trecut, părea că oferă o nouă perspectivă de modernitate locuitorilor, însă nu prea a fost să fie așa. Blocurile de locuințe situate pe Bulevardul Marii Uniri au fost la mare căutare odată cu darea lor în folosință în ultimii ani de comunism, dar, între timp, facilități suplimentare nu au mai apărut. Cu toate acestea, destule instituții și companii își au sediul aici și am aminti doar APDM, AFDJ, ICEPRONAV, Liceul de Marină, Registrul Comerțului sau Inspectoratul Școlar.
Un singur lanț de supermarketuri și-a luat inima în dinți și a deschis un magazin, deși, ce-i drept, mai există un altul și ceva mai sus, pe strada Navelor. În rest, în spatele ”blocurilor gri” veșnicele baterii de garaje, relicve moștenite de la un regim apus, gunoaie împrăștiate de vântul iernii, coșuri vandalizate, iar în față altă priveliște dezolantă ce însoțește cursul Dunării. Părculețul din jurul Statuii Docherului ne relevă o altă realitate tristă, cu guri de canalizare neacoperite și un schelet metalic ce a fost cândva o terasă de vară amplasată strategic chiar pe mal. Oricum, din moment ce zona pietonală a falezei ia sfârșit, pietonii își iau și ei adio de la ceea ce ar putea însemna o promenadă civilizată de-a lungul fluviului. Doar o investiție inutilă, terminalul european de pasageri ne creează iluzia posibilității debarcării unor turiști străini care să contribuie la… creșterea PIB-ului local. Ne ștergem la ochi și mergem mai departe.

Fost ”oraș cumplit de negustori”

”Galați, oraș cumplit de negustori” este un vers dintr-o poezie a concitadinului Barbu Nemțeanu. Sintagma ”oraș cumplit” ar trebui descifrată în cheia unei urbe care în secolele XIX – XX își baza dezvoltarea și renumele pe un comerț internațional de anvergură mondial. Aceasta s-a petrecut mai ales după anul 1837, când Galațiul primește și statutul de porto-franco. Așa s-a reușit potențarea dezvoltării ulterioare a Galaţiului, importurile nemaifiind limitate la cantităţile de mărfuri necesare pentru consumul local. După liberalizarea comerţului, volumul activităţii portuare de la malul Dunării a crescut continuu atrăgând tot mai multă forţă de muncă. Astfel, în vremea primarului Alexandru D. Moruzi populaţia oraşului a ajuns la 82.000 de suflete, de la un biet târg de 5.000 de locuitori în prima parte a secolului al XIX-lea. De atunci și până la apariția tancurilor sovietice și industrializarea forțată, cu bune, cu rele, viața Galaților a fost într-o adevărată simbioză cu portul, cu mărfurile și cu oamenii ale căror vieți erau intrinsec legate de fluviu.

Din Piața Moruzi nu a mai rămas decât numele

O vizită în port nu poate fi completă fără o imagine a văii orașului, zona de case cuprinsă până în strada Dogăriei. Aducerea la o stare de normalitate a arterei ce leagă portul de gară, Ana Ipătescu, nu a fost însoțită și de o strategie clară asupra a ceea ce trebuie făcut într-o parte a orașului care mai mereu a rămas la mila vremurilor și a vremii.

Despre șubrezenia sistemului de canalizare nu mai e cazul să vorbim, pot depune mărturie, oricând au de-a face cu precipitații excesive, proprietarii din zonă. Chiar dacă pompele au făcut faţă, în ultimele dăţi, posibilitatea inundaţiilor rămâne o realitate. Tot așa, am menționat, nu o singură dată, habarnismele edilitare în materie de impozitare, cu precizarea că la data descinderii noastre pe câteva străzi utilaje și lucrători interveneau pentru a readuce o brumă de civilizație. Lucrări în plină desfășurare am întâlnit chiar pe strada Oltenița care se continuă prin spatele Spitalului CFR cu strada Răsăritului, un loc unde până în prezent mâna omului părea că nu a pus… piciorul, decât, eventual, în cizme înalte, de cauciuc. 
Altfel, clădirea spitalului e singura ce amintește de vremurile apuse. De Piața Moruzi s-a ales efectiv praful, mai pe românește e goală, iar cei care locuiesc în Valea Orașului au destui kilometri de parcurs până la prima zonă comercială unde își pot face cu adevărat cumpărăturile. 
Nu ne rămâne decât să ne amintim că de numele lui Alexandru D. Moruzi, primar al Galațiului în perioada 1871-1874, se leagă lucrări memorabile pentru acele vremuri: apă curentă, iluminat public, sistematizare, cheuri din piatră și darea în folosință a căii ferate București – Galați, prin Brăila și Barboși. În semn de apreciere, după decesul său din 1878, autoritățile locale ce i-au succedat au decis ca o stradă și o piață să primească numele fostului primar. Strada Moruzi face și acum legătura cu Șantierul Naval, dar piața nu mai e decât cu numele. Cum nu mai e nici ștaiful unei zone a orașului cu care gălățenii s-au mândrit ani și decenii la rând.

Sedii relativ noi pentru finanțe și frontieră în Port

Reabilitarea infrastructurii rutiere de pe strada Portului, ce-i drept, cu unele carențe, dovadă fiind cele câteva guri de de canalizare neaduse la nivel, cunoscute și ocolite de conducătorii auto, a atras și ceva ”înnoiri” instituționale. Un nou sediu al Poliției de Frontieră, ca și relocarea sediului regionalei fiscale sunt tot atâtea dovezi în acest sens. Cumva ceva mai puțin inspirată a fost ultima mutare, clădirea fiscului, al cărei ”principal proprietar” este direcția vamală, fiind acum, efectiv, la capătul orașului, într-o zonă înțesată de tiruri și haite de câini ce dau ”farmec” locului.

”Rana” arhitectonică din strada Portului nr. 56

În capătul Bulevardului Marii Unirii, cunoscut și sub denumirea de strada Portului, o altă rană deschisă a orașului, clădirea monument istoric a Pescăriilor Statului își cască hâd acoperișul cariat. Nici nu mai are rost să vorbim de zidurile acum inexistente ale imobilului de pe partea Dunării. La apogeu, investiția era compusă dintr-un port pescăresc, o hală acoperită pentru vânzarea zilnică en-gros a peştelui, spaţii pentru angrosişti şi comisionari, o staţie de încărcare a peştelui în vagoane de cale ferată etc. Exista chiar și o fabrică de gheaţă artificială ce producea zilnic 500 kg. 
Chiar și după evenimentele din 1989, Pescogal producea 17 la sută din necesarul de conserve de peşte din România, iar societatea avea în administrare mai multe luciuri de apă din județ, inclusiv marea fermă de la Brateș. Toate acestea sunt acum de domeniul trecutului, managementul deficitar îngropând profitabila activitate economică, de la cunoscuta Pescogal, firma fiind radiată din anul 2007. 
Fosta fabrică de conserve de pește și-a dat duhul în ”tranșeele” tranziției și acum doar sufletul îndurerat al marelui Anghel Saligny pare mai că mai ține în picioare opera sa inginerească construită pe un teren aluvionar.

Farmacie și curățenie sporită

Pe adresa de e-mail a redacției am primit câteva recomandări de luat în seamă de către cei în drept. Am reținut necesitatea apariției unei farmacii în zonă, precum și doleanța unei mai bune întrețineri a parcului din jurul Statuii Docherului. ”Eventual, o mașină de aspirat praf de la Ecosal ar fi binevenită o dată la două săptămâni”, ne-a mai transmis o cititoare a cotidianului nostru.

Joi vom fi în Piața Centrală

Următoarea întâlnire cu cititorii noștri va avea loc joi, 30 ianuarie, în Piața Centrală. Între orele 9 și 9,30, puteți veni la magazinul nostru, de lângă Hala Mare pentru a discuta problemele specifice zonei şi cum credeţi că autorităţile ar trebui să le rezolve. Dacă nu veţi putea fi prezent la întâlnire, ne puteți trimite sugestii și pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

 

 

Citit 9695 ori Ultima modificare Marți, 28 Ianuarie 2020 13:05

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.