Astăzi, s-au împlinit 159 de ani de la naşterea generalului Henri Mathias Berthelot. După ce ne-a decorat în 1922 oraşul, în semn de recunoştinţă, gălăţenii au schimbat în General Berthelot numele străzii Mavromol (comuniştii, naţionalişti, au redenumit-o, fără legătură cu oraşul, strada Nicolae Bălcescu). Ar fi fost important, desigur, ca măcar din respect pentru vizitele anuale întreprinse la Galaţi (de Ziua Armistiţiului, la eroii francezi căzuţi pentru noi!), de conducerea Ambasadei Franceze la Bucureşti, ca vechiul nume să fie trecut măcar ca “fost" într-o paranteză, pe plăcuţele stradale! Generalul este cel care ne-a decorat oraşul, în numele Franţei, cu înalta decoraţie La Croix de la Guerre (între timp... pierdută!), în sâmbăta de 21 octombrie 1922, de la orele 9,00 (doar alte două oraşe au fost decorate, în numele Franţei, de către general: Iaşii, capitala de bejenie a Ţării şi Giurgiu, locul ultimii bătălii franceze şi române din Primul Război Mondial în România!). Galaţiul recent i-a dedicat generalului, în prezenţa ambasadorului de atunci al Republicii Franceze, o piaţă publică, pierdută însă prin Micro 40 şi fără acces normal la locul respective! Nimeni nu s-a gândit şi la o statuie acolo sau altundeva, la un bust sau măcar o placă comemorativă, care să strângă bunele relaţii cu Franţa, în care avem înfrăţiri la nivel de judeţ şi de oraş, dar şi de comune. Relaţii vechi şi benefice pentru noi, dar nu permanetizate, cum ar fi posibil şi prin astfel de gesturi de omagiere, cu legarea unor legături francofone. Căci internetul ieftin şi bunii vorbitori de franceză gălăţeni ar putea să aducă un suflu nou.
Pe wikipedia, veţi găsi o menţiune explicită despre generalul care a făcut totul pentru ca România să mai apuce măcar o zi în care să reintre în război, obţinând astfel acordurile marilor puteri nepăsătoare ca să se realizeze România Mare. Este deci menţionat cuvântul “Allegiance”, adică loialitate! Pentru Franţa şi pentru România!
Strategul din cele două bătălii de la Marna, reorganizatorul Armatei Române, mâna dreaptă a şefului Statului Major al Armatei Franceze, şi salvator al unei populaţii înfometate, înfrigurată şi lovită de pandemii, negociator cu ţarul şi apoi cu bolşevicii, şeful Misiunii Militare Franceze a fost prezent de câteva ori, în timpul Marelui Război, şi la Galaţi. De pildă atunci când l-a decorat, pe patul de suferinţă al rănitului, pe aviatorul Vasile Craiu, erou gorjean care are nume de stradă şi la Galaţi, decorat la spitalul gălăţean de la Institutul francez „Notre Dame de Sion” – actuala Facultate de Inginerie.
Născut la 7 decembrie 1861 – stins, la 69 de ani, la Paris, în 29 ianuarie 1931 şi înmormântat cu uriaşe funeralii naţionale ale Franţei, prietenul României ar merita câteva nume proprii de locuri şi la noi, unde mulţi spun încă: “Mă duc în Piaţa 30 Decembrie”…
