Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"aştept secanta ca pe-o vindecare,/ s-au veştejit oglinzile şi mint -
eu sunt tangentă la privighetoare,/ păianjen agăţat de infinit"
(Iolanda Cremene)
(!) acolo şi-atunci - printre ierburi înalte
şi linişti înalte şi păsări înalte
şi plânsuri înalte - încep celelalte
mai verzi, mai uscate, mai reci şi mai calde
încep să mă uite-n oglindă - se pare?
sau nu mi se pare? sau vrea să mă mintă
o vrajă, un scâncet, un fel de chemare
să dau tot ce am şi să fug din oglindă (?!)
(!) zic: hai să încerc şi să fug tocmai unde-i
atunci şi acolo - cu tot şi cu toate -
abia mugurit la piciorul secundei -
cu toate oglinzile goale şi sparte -
să văd doar doi ochi şi-o cărare lactee,
şi-n spatele lor mugurind o femeie,
şi-n spatele ei - printre dulci şi amare -
tot cerul venind cu oglinda-n spinare (!)
