Din colecția "Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou"
(!) extrag o rădăcină pătrată din vedere
şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere,
să scadă, să rămână cât mai puţină, dar
curată, să nu-mi lase, la urmă, gust amar (!)
(!) să nu mi se aplece, pun murături pe lună
şi-i spun şi epitete, să fie şi mai bună,
îi suflu în ureche: o, luna mea, rămâi!
şi să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi (!)
(!) nu vreau această miere să fie miere nouă,
dar sper să-mi ţină luna măcar o noapte, două,
şi, dacă i-i ruşine să nu-mi rămână-n gât,
o las în farfurie să-mi ţină de urât (!)
(!) extrag o rădăcină pătrată din răbdare
şi-o pun pe focul sacru, sub oala cu uitare,
să scadă toată, toată - mă duc sub lună-n sat
şi scot o rădăcină rotundă din păcat (!)
