Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă
ne/aşteptata Clipă a Tăcerii:
cel mai frumos şi lung şi rar spectacol
despre Sublim când Pacea Nicăieri-i
şi când Iubirea celui de aproape
ş-a celui de departe nu-nsemnează
decât un fals în acte şi-n tandreţe,
decât o Amăgire majestoasă,
iar Timpul des şi mult îşi pierde rostul
scrâşnind sub Veşnicia mincinoasă (!)
(!) din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă
sfârşitul valmei cesteia barbare…(!)
(!) e plină sala, dar mulţimea surdă
se-nghesuie, se calcă în picioare
şi vine, vine, vine, încă vine,
cu orice preţ, nimeni nu vrea să piardă
din Clipa fascinantă a Tăcerii,
triumful trist al Vieţii pentru Artă
ş-al Morţii pentru Linişte şi Pace
când intră mimii şi încep să "joace" (!)
