S-au împlinit în această toamnă, pe 11 noiembrie, 100 de ani de la nașterea pictoriței și graficienei Eugenia (Gina) Hagiu-Popa, personalitate de notorietate națională și internațională, sora mai mare a regretatului poet Grigore Hagiu, ambii porniți pe drumul artei și literaturii de pe meleagurile binecuvântate ale Covurluiului, născuți fiind în orașul Tg. Bujor.
În 2010, Gina Hagiu-Popa a avut ultima sa expoziție personală, o mare retrospectivă, deschisă la Galeria "Căminul Artei" din București, cuprinzând peste 200 de lucrări, care a reliefat înaltului potenţial creativ al artistei şi contribuţia ei la îmbogăţirea patrimoniului plasticii românești. Cu acel prilej a fost editat la Tipografia "Everest" şi un substanţial catalog-album, apărut în excelente condiții grafice.
Numeroase stagii artistice în străinătate
Gina Hagiu a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti în 1948 și Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, pe care l-a frecventat între 1944 şi 1949. A lucrat până în 1958 ca actriţă la Teatrul Naţional şi Teatrul Tineretului din Bucureşti.
A debutat în pictură la Anuala de stat din 1958, cu un tablou intitulat "La moartea poetului Nicolae Labiş", iar între 1960 şi 1962 a trăit şi a lucrat în China, împreună cu soţul său, pictorul Eugen Popa, la Institutul de Artă din Hangzhou. În 1963, timp de şase luni, a lucrat la Paris, în atelierul pictoriţei Magdalena Rădulescu. A obţinut apoi o bursă din partea Muzeului de Artă Modernă "Stedelijk" din Amsterdam şi la recomandarea acestuia a lucrat în stagii de câte trei luni, în anii 1975, 1977, 1979, 1990, în Olanda şi SUA.
Și-a organizat mai multe expoziţii personale la Hangzhou şi Pekin (China, 1962), Bucureşti (1962, 1973, 2010), Cluj-Napoca (1963), Tg. Mureş (1963), Paris (Franţa, 1966), Padova, Abano-Terme (Italia, 1970), Olanda (1974, 1975, 1977, 1979, 1980, 1982, 1984, 1985, 1987, 1990, 1991), München (Germania, 1992), Denver (SUA, 1990) etc.
Este autoare a unor importante lucrări de artă murală, aflate în Bacău, Turnu-Severin, Tg. Jiu, Buzău şi Giurgiu.
A realizat şi ilustraţie de carte, iar lucrări ale sale se află în muzee şi colecţii particulare din România, Franţa, Italia, SUA, Belgia, Germania, Olanda etc.
A fost onorată cu mai multe distincții, printre care Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului de la Viena, Moscova, București pentru lucrarea "Cursa păcii" (1959), Diploma și Meritul Cultural Chinez (1962), Premiul II şi titlul de laureat pentru lucrarea de artă murală de la Fabrica "Danubiana" din Giurgiu (1978), Titlul de Cetățean de Onoare al localităților Săvârșin (2008) și Tg. Bujor (2011).
A încetat din viață la 29 iulie 2014, la București.
Dragoste pentru meleagurile natale
Opera artistei cuprinde peisaje, naturi statice, portrete, nuduri, compoziţii cu mai multe personaje. Ca tehnici, a cultivat pictura în ulei şi acrilice pe suport de pânză, carton, placaj, sticlă, desenul în cerneală chinezească, tuş, cărbune, creioane colorate, tehnici mixte etc.
Începuturile sale în pictură stau sub semnul unei neţărmurite iubiri pentru meleagurile natale de la Tg. Bujor, pentru casa părintească de pe dealul Chităroaia, pentru obiectele de utilitate gospodărească, pentru persoanele care i-au fost apropiate în anii frumoşi ai copilăriei şi adolescenţei. Moara din Umbrăreşti, şoseaua care duce spre Vârlezi şi Galaţi, lunca populată de sălcii, dealurile Bujorului, bucătăria şi magazia casei părinteşti, scene ce ţin de universul domestic sunt evocate cu căldură şi vibraţie poetică, în acorduri cromatice care strecoară în suflet nostalgie (”Moara de la Umbrăreşti”, „Furtună pe şes - Tg. Bujor”, „Sălciile”, „Şesul cu sălcii”, „Lunca Bujorului”, „Dealul Chităroaia”, „Mamaia”, „Eva, fetiţa cu părul roşu”, „Oalele negre - Chităroaia”, „Coşul de papură”, „Gutuile”, „Farfuria cu peşte”, „Bucătăria de la Chităroaia”). Aceste imagini, care apar în tablouri pictate între 1940 şi 1957, vor fi amplificate cu altele, din desene realizate îndeosebi în 1963 („Tg. Bujor - Panorama”, „Tg. Bujor - Biserica”, „Casa de Cultură „Mihai Eminescu” Tg. Bujor”, „Pe dealul de la Chităroaia”, „Scaieţi pe deal la Bujor”, „Păpuşoi”, „Floarea soarelui”, „Dealurile Bujorului I, II, III, IV” etc.). Sunt desene în tuş, executate cu dezinvoltură şi precizie, linia este energică şi are fluiditate, viguroasă sau suplă, elementele ce alcătuiesc ansamblurile sunt configurate sintetic, reduse la ceea ce este esenţial.
O lume necunoscută şi miraculoasă
Cei doi ani petrecuţi în sud-estul Chinei, la Hangzhou, i-au permis Ginei Hagiu să descopere o lume necunoscută şi miraculoasă, depozitară a unei culturi străvechi, pe care a căutat să o cunoască şi să o înţeleagă în profunzimea ei. Fină observatoare a realităţilor din jur, pictoriţa a reţinut peisaje şi oameni surprinşi în activităţile lor zilnice, chipuri de copii şi adulţi, case construite pe canale, străzi înguste, ambarcaţiuni caracteristice, poduri, temple, pagode, Marele Zid, feţele lui Budha, monumente, locuri care poartă amprenta specificului ţării respective.
Lucrările conţinând impresii din călătoriile făcute de artistă prin ţară sau prin Italia, Olanda, Franţa, Rusia, Germania, Bulgaria etc., ca şi cele din ciclurile „Păsări şi flori”, „Capra”, „Deal” sunt de notorietate în creaţia Ginei Hagiu. Dacă în ciclul „Păsări şi flori” (1970-1976) decorativismul abstract este preponderent, iar în „Capra” (1976-1980) artista explorează în tehnici diferite (pictură pe sticlă, acrilice, tuşuri, creion) motivul unui obicei atât de cunoscut în tradiţia populară românească, în „Deal” (început prin 1980 şi continuat până la sfârșitul vieții) dă viaţă, într-o manieră foarte personală, ce aminteşte de scoarţele şi lăicerele ţărăneşti, unei teme care a preocupat pe mulţi artişti, cea a dealului, formă de relief caracteristică pentru meleagurile copilăriei sale. "Dealurile" Ginei Hagiu sunt adevărate poeme cromatice, în care liniile ondulate şi curbe sugerează desfăşurări spaţiale domoale, specifice reliefului moldovenesc. Materia picturală este aşezată în tuşe expresive şi dense, în ritmuri ce conferă suprafeţei pictate sonorităţi muzicale.
Artistă de o sensibilitate aparte, modernă ca viziune şi expresie plastică, cu un discurs inconfundabil, Eugenia (Gina) Hagiu-Popa rămâne o creatoare care s-a dăruit cu sinceritate, pasiune, devotament şi responsabilitate picturii și graficii, lăsând ca moștenire o operă vastă și durabilă, care îmbogățește în chip fericit patrimoniul național al artei.
