Sâmbătă, 16 august, de sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Mănăstirea Cârlomăneşti din judeţul Galaţi şi-a cinstit ocrotitorii spirituali.
Aşa cum am aflat de la părintele Rareş Bucur, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la Altarul de vară din incinta ansamblului monahal, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi din protopopiatul Tecuci.
La slujbă au participat oficialităţi locale, preoţi din această zonă a eparhiei, dar şi un mare număr de credincioşi din parohiile învecinate, la care s-au adăugat numeroşi credincioşi români din străinătate, veniţi acasă în această perioadă a anului.
În cuvântul de învăţătură, chiriarhul Dunării de Jos a vorbit credincioşilor despre viaţa Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi credinţa lor nestrămutată.
Mulţi dintre copiii prezenţi la slujbă au fost împărtăşiţi de ierarhul locului cu Sfintele Taine.
La momentul chinonicului, grupul de tineri de la Parohia Brătulești, județul Galați, şi grupul de bătrâni ”Zestrea” din localitatea gălăţeană Barcea, îmbrăcaţi în portul tradiţional românesc, au prezentat o suită de cântări religioase şi patriotice în cinstea Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
Lângă biserica veche a mănăstirii, cu sprijinul unui om de cultură din localitatea Corod, au fost expuse mai multe cărţi scrise de românii migranţi de-a lungul timpului şi publicate peste hortare, lucrările lor fiind mult apreciate de străini. Operele literare ale acestor români au făcut cunoscută peste hotare cultura română în tot ce avea ea mai reprezentativ și original.
La final, tinerii prezenţi la hram au fost binecuvântaţi şi au primit daruri din partea mănăstirii.
Pe parcursul verii, în cadrul natural al acestei mănăstiri, sunt desfăşurate activităţi de vară la care participă foarte mulţi copii din parohiile protopopiatului Tecuci şi nu numai.
Puţină istorie a locului
Începând din anul 2012, ca urmare a unei Hotărâri a Consiliului Local, comuna Cerţeşti a intrat sub ocrotirea spirituală a Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
Situată între localităţile Cerţeşti şi Cârlomăneşti, la 40 km NE de Tecuci, într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Cârlomăneşti este un punct de interes religios reaşezat, de curând, pe harta spirituală a Eparhiei Dunării de Jos.
Accesul spre mănăstire se face pe drumurile judeţene 251A Tecuci – Corod şi 251B Corod – Cerţeşti.
Zidită pe locul unui schit în jurul anului 1445, atestată documentar la sfârşitul secolului al XVII-lea, mănăstirea avea să fie integrată în secolul al XVIII-lea curentului de înnoire duhovnicească promovat de Sfântul Paisie de la Neamţ, devenind un important centru monahal din sudul Moldovei.
La 1809 mănăstirea este menţionată ca metoc al Episcopiei Romanului. În 1821 este complet distrusă de eterişti şi de turci, călugării fiind nevoiţi să fugă. Puţinii monahi rămaşi au schimbat cu cca 1 km locul mănăstirii, construind până la 1824, o biserică de cărămidă, existentă şi astăzi.
După 1864 această biserică a deservit credincioşii din localităţile din satele Cârlomăneşti şi Cerţeşti. La 1957 biserica este trăsnită, incendiată şi apoi părăsită, în ruină.
Viaţa monahală este reluată în anul 1997, când chiriarhul Dunării de Jos hotărăşte reînfiinţarea ei. În jurul vechii biserici de cărămidă se înalţă astăzi o biserică nouă şi un corp de chilii ce pot aduce tuturor pelerinilor bucuria rugăciunii şi odihna într-un loc al liniştei binecuvântate.
Sfinţii Martiri Brâncoveni
După aproape 25 de ani de domnie, Voievodul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache, au fost ucişi de otomani pentru că nu au vrut să renunţe la credinţa lor.
Născut la anul 1654, rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. În 1688, la stăruințele tuturor boierilor și dregătorilor țării, Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Țării Românești, cârmuind țara cu pricepere.
În Săptămâna Patimilor din anul 1714, în urma trădării unor boieri, care au spus că uneltea împotriva turcilor, ostași trimiși de sultanul Ahmed al III-lea l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii și ginerii săi și l-au dus la Înalta Poartă.
La Constantinopol, creștinul voievod și fiul său cel mare au fost chinuiți cumpli vreme de patru luni, ca să dea toate averile lor. La sfârșit, după ce au smuls tot ce se putea de la bătrânul voievod, fără însă să găsească averea la care se așteptau ei, turcii l-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism și moarte. Dar Constantin și fiii săi au rămas neclintiți în credința lor, astfel că în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brancoveanul împlinea 60 de ani și era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el a fost scos din temniță împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache, pentru a primi sfârșitul mucenicesc, lucru care s-a şi întâmplat, ei fiind ucişi pe rând.
Trupurile mucenicilor au fost apoi aruncate de păgâni în mare, de unde au fost culese de creștini milostivi, care le-au îngropat în taină și cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halki, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, care fusese ajutată înainte de domnul Constantin. În 1720, Doamna Marica a reușit să aducă în țară sfintele moaște ale domnitorului și le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria sa.
