Acestea sunt câteva "mostre" de cultură pe care ni le-au servit liceenii pe care i-am întrebat cine e cel care dă numele unităţii de învăţământ în care învaţă. Este ciudat că într-o epocă în care informaţia este la un click distanţă, foarte puţini dintre ei s-au gândit să încerce să afle ce e cu numele de pe sigla de la intrarea în liceu, pe lângă care trec zilnic.
La "Dumitru Moţoc", puţini au fost cei care au ştiut că acesta a fost fondatorul învăţământului superior modern de industrie alimentară. Cei mai mulţi, fie nu aveau idee cine a fost, fie ştiau că "are legătură cu mâncarea". Cel mai amuzant a fost răspunsul unui "boboc", care ne-a spus că Moţoc a fost "un bucătar celebru".
La "Elena Doamna", dintre toţi adolescenţii intervievaţi, doar unul singur a ştiut că Elena, din denumirea liceului, a fost, de fapt, soţia domnitorului Cuza. Unii dintre elevi ne-au răspuns pur şi simplu că a fost doar "o doamnă" şi cam atât.
Nici celelalte răspunsuri nu s-au lăsat mai prejos în a câştiga premiul pentru cea mai tare fantezie. La "Radu Negru", elevii s-au amuzat teribil de întrebarea noastră şi ne-au răspuns invariabil că a fost "un om negru" ori "un om de culoare". Nici urmă să ştie că acesta a fost primul domnitor al Ţării Româneşti. Pe aproape de adevăr a fost o fată care ne-a declarat că "Radu Negru a fost un om viteaz".
La Colegiul "Aurel Vlaicu" lucrurile s-au mai apropiat de adevăr, spre surprinderea noastră, doi-trei elevi ştiind cine a fost Vlaicu sau măcar ce a făcut el. Unul dintre răspunsurile primite a fost că era "tipul ăla care zbura" ori "ăla care avea legătură cu aviaţia". Totuşi nimeni nu ne-a putut spune că Aurel Vlaicu a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale.
La Colegiul Tehnic „Paul Dimo”, n-am reuşit să aflăm nici măcar atât. Aici ne-am lovit de lipsa de interes a elevilor: „Habar n-am. Am intrat din greşeală aici, nu m-a interesat”, ne spune Robert, proaspăt „boboc”. Colega lui, Gabriela, a sperat să ne lămurească simplu: „a fondat un liceu şi i-a dat numele”. „Cred că a fost un inginer, parcă aşa îmi aduc aminte”, spune Daniel, descâlcind puţin lucrurile.
Rezultatul vizitelor noastre a fost pe cât de amuzant, pe atât de trist. Nu ar fi rău nici dacă diriginţii şi directorii instituţiilor de învăţământ, care stau câte un sfert de zi sub flamura unui patron spiritual, ar organiza acţiuni cu elevii, prin care să le stârnească mândria că şcoala lor poartă numele unui om care s-a făcut remarcat prin lucruri care şi lor li s-ar părea interesante.
