Tot mai împuţinată an de an, doar o mână de oameni a fost prezentă şi sâmbătă 9 septembrie la Monumentul vasului „Mogoşoaia” din Port Bazinul Nou, la Mila 79, nu departe de locul în care nava de pasageri s-a scufundat în ceaţa dimineţii de 10 septembrie 1989...
Se ştie de 239 de înecaţi, majoritatea din comuna Grindu (fostă Pisica), unde au pierit atunci chiar şi familii întregi, precum şi cea a micuţului Eugen Malehin, unicul supravieţuitor al familiei, un puşti de patru ani salvat de bidonul de plastic de care se ţinuse! Rămâne catastrofa navală cea mai înfricoşătoare din apele noastre din toate timpurile, „Titanicul” românesc! Au fost numai 17 supravieţuitori! Însă încercarea autorităţilor comuniste de a ascunde cât mai mult din dramă şi apoi izbucnirea, numai trei luni mai târziu, a dramaticei Revoluţii, au pălit această istorie în memoria colectivă.
Dintr-o şalupă, s-au aruncat în valuri, spre locul naufragiului, coroane de flori, pentru cei înecaţi în 1989, dar şi pentru dispăruţi de la NAVROM în ultimii ani. S-a ţinut un parastas şi au citit lungile liste de nume dispărute un sobor de preoţi: părintele Ionaşcu, părintele Bulgaru şi părintele Postolache, având alături copii în haine albe, simbolul purității lor și al sufletelor pierdute. Acum, a fost citit însă şi pomelnicul oamenilor din conducerea şi personalul Companiei NAVROM şi numele vaporenilor dispăruţi cu zecile în ultimele decenii.
Cuvinte din inimă adâncă a spus părintele Ionaşcu, parohul de la Biserica Sf. Mina. An de an sufletul (şi „investitor” al) comemorării, fostul şef mecanic fluvial Petrache Boşneagă, cel care a ridicat şi monumentul comemorativ simplu din Port, după ce nopţi întregi i-a tot visat pe cei dispăruţi în valuri, a povestit: „Apa era atunci crescută până sus, nu ca acum, şi era un curent… Dunărea, de aici încolo, este maritimă. Erau ancorate nave până la Pisica. „Mogoşoaia” a trecut cu bine de locul de ancorare al navelor fluviale până aici”, convoiul de barje bulgar mergea în ceaţă pe contrasens, încălcase şi alte reguli ne navigaţie.
Anchetator la acea vreme a naufragiului, lect. univ. dr. Constantin Tănase, acum zece ani Şef al Poliţiei Municipiului Galaţi, autor al unei cărţi documentare despre naufragiu, a apărat sâmbătă, ca şi mecanicul Boşneagă, memoria echipajului românesc. Alături de procurorul Vasile Ghimpău, poliţistul desfăşurase cercetarea penală: „am stabilit culpa celui care a determinat producerea dezastrului”, datele au fost înaintate Tribunalului, care a stabilit vinovăţia echipajului bulgar. „Ne pândeşte pericolul deformării adevărului omenesc”, „faptul cel mai dureros” fiind acuzaţiile aduse echipajului nostru, de fapt „dimpotrivă, bulgarii, cu o noapte înainte petrecuseră, pentru că fusese Ziua Republicii Populare Bulgare”, iar prin analizele la autopsii, s-a constatat că echipajul nostru nu băuse, a precizat poliţistul. „Nava noastră n-avea voie să acosteze aici!”, a replicat o rudă a unei victime a naufragiului. Fostul anchetator a declarat însă: „Nava nu a acostat aici: de câteva luni, o circulară a Căpităniei interzisese acostarea în acest loc. Nava mergea direct între Galaţi şi Grindu”. Atunci se lucra pe trei schimburi, în dană dublă. Mă uit, acum nu-i nicio navă – Doamne-Dumnezeule! „De ce a plecat pe ceaţă?” – o întrebare din grupul îndoliat. Ceaţa căzuse brusc, abia după plecarea din port, a declarat însă Boşneagă. Păcat că nici ruinele, buruienile şi praful din zonă nu au făcut ziua îndoliată mai suportabilă…
Pentru desfăşurarea comemorării, Primăria şi Consiliul Judeţean au dat o mână de ajutor, a existat chiar un autobuz modern care a dus oamenii, mulţi în vârstă sau suferinzi, de la Biserica Sf. Mina din Piaţa I. C. Frimu până în Port.
