Luni, în timp ce oraşul îşi conducea copiii spre şcoală, în port intra discret enorma navă de croazieră „Anesha” (135 metri lungime, patru punţi!), sub pavilion elveţian, care a adus până la Galaţi, de vreo cinci ori până acum, peste 150 de turişti străini de fiecare dată. Discret...
Pe 10 august, o ratasem. Atunci am aflat măcar că nava obişnuia să acosteze la Giurgiuleşti, însă Prutul a scăzut şi, spre norocul nostru, vine aici. Apoi, turiştii pleacă în autocare spre Cricova, oraşul subteran al vinului de lângă Chişinău. Plecând din Galaţi, se complică lucrurile şi cu o trecere în plus prin vamă. Iar în „primitorul” Galaţi, sub soarele torid… Avem o Dunăre mai frumoasă decât la Viena, însă „Dumnezeu îţi dă, nu-ţi şi bagă în pungă!”.
„Acesta este Galaţiul turistic”?!
„Astăzi am asistat la două scene care mi-au frânt inima mea de gălăţean” – ne-a trimis luni un mesaj prompt dna Silvia Panaite, de la care am aflat că… eram gazde! „Vadul Şcolii 24 este accesul copiilor din cartierul Port în Centru și la şcoală. Copii îmbrăcaţi frumos, cu flori în mână, urcau vadul într-un peisaj dezolant, prin hârtoape şi pietriş. Erau copii, la primul lor drum spre şcoală, şi bunici, atenţi să nu-şi rupă picioarele.
La întoarcere, pe acelaşi vad, pe la ora 9,50, am avut o altă întâlnire. Un grup de turişti elveţieni, veniţi cu o navă, căutau să viziteze o biserică din oraş. Căutau pe cineva să-i ajute. Am avut o mică discuţie şi m-am simţit penibil. Acesta este Galaţiul turistic pe care vrem să-l promovăm? Ajutati-ne să fim auziţi de cei responsabili.”
O frumuseţe de navă, pusă… la colţ!
Am găsit eleganta navă, parcă nesfârşită, pitulată printre bălăriile de pe frumosul nostru mal, înghesuită printre bărci nesimţite. Noroc de pontonul NAVROM, că a avut unde să tragă mândreţea. Am încercat să vorbesc cu nişte turişti, însă ei se grăbeau să-şi vizeze paşapoartele. După ceva aşteptare şi taclale cu angajaţi ai NAVROM şi membri ai echipajului (sunt mulţi români, la unii au venit în vizită soţiile cu copiii, dar sunt şi filipinezi, maghiari etc.) am avut plăcerea să stau puţin de vorbă şi cu tânărul comandant al navei, în ţinută de oraş – dl. Tino Less. „Este prima mea zi în Galaţi. Nu am văzut prea mult acum, dar mă voi întoarce peste două săptămâni şi atunci sper să am mai mult timp. Nu sunt prea multe vase de croazieră care să oprească aici, la Galaţi, de ce, nu ştiu, nu sunt eu proprietarul. Vasele merg din Germania până la vărsarea în mare, sunt multe oraşe de vizitat pe parcurs şi doar 16 zile, pentru că atât durează croaziera în total.” Chiar, ce-ar putea face în câteva ore aici?
Firma de turism Karpaten oferă multe atracţii turiştilor. Şi confort. Şi la Galaţi îl găsesc: la bordul navei, am văzut turişti preferând terasa navei teraselor noastre înconjurate de asfalt încins. Când cobori de la bord (urci scara) printre bălării. Malul, galben, parc-ar fi coşcovit. Dai cu nasul de Statuia Docherului, apoi vezi frumosul Palat al Navigaţiei (nu e vizitabil), unde funcţiona, pe vremuri, Gara Fluvială. Mai departe, strada încinsă, hoteluri, autobuze rare… Dumneavoastră aţi coborî?
Când cel mare acostează la cel mic
Ar mai lipsi doar să vedem un ţărm înaintând la acostare spre un vapor, căci lunga navă de croazieră se strecurase pe lângă un vas mic, uitat acolo… Un angajat al NAVROM mi-a semnalat greutatea cu care a putut acosta la ponton nava cea lungă de 135 metri din cauza unui vas mic, cu o punte, particular „De trei patru ori a încercat [să acosteze „Anesha”], nu o dată! E un vas particular acolo. Pe el vin ţiganii să facă baie, unii îşi fac nevoile acolo. Să vedeţi cum miroase a veceu! [„Anesha”] nu poate acosta din cauza asta. De trei ori s-a întâmplat. Cât e de mare, stă în balans… Ce să mai vină să vadă ei Galaţiul, dacă n-au nici cum să vină la acostare? Pe Faleză să-l fi tras era bine. Să aibă unde bea o cafea... Şi nava este anunţată cu o zi înainte. A fost de mai multe ori la Galaţi şi, de câte ori a acostat pe tura mea, de trei ori, a trebuit să se mute mai la deal, mai la vale, că nu au mutat ăia bărcile. APDM-ul ar putea să închirieze mai la vale…”
Pâine şi sare n-au decât moldovenii?
Mă gândeam că autorităţile noastre au făcut duminică măcar şedinţă, certându-se care să trimită oameni cu ghiduri ale Galaţiului (s-au tot tipărit, pe bani grei!), microbuze care să-i îmbie la muzee, crame ori biserici. Găsesc însă pe www.moldova.org un articol despre… cum ar trebui așteptați oaspeții, scris, pe 13 iunie 2016, de Diana Preasca. Aceasta nota că "turiştii germani şi olandezi ai unei nave de croazieră de tip “ANESHA”, care a acostat în această dimineaţă în sudul ţării, au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare, dar şi, cu câte un pahar de vin moldovenesc, oferit chiar de Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Iurie Chirinciuc (sic!), precum şi de conducerea Căpităniei Portului Internaţional Giurgiuleşti".
La eveniment a fost prezentă şi Lidia Bejenaru, renumita bunică din Văleni care bate toba. Ulterior, oaspeţii au făcut cunoştinţă cu tradiţiile populare moldoveneşti.
Pâine şi sare? Mai „occidentali”, noi, gălăţenii, ne lăsăm oaspeţii întâmplători să-şi dea singuri cu sare. Pe rană! Şi ce dansuri, şi ce pâine şi ce vin avem şi noi!
În foto 1, galerie - Bord în bord cu micuţul "Pegasus", înaripatul care nu zboară să facă loc musafirilor..., foto 2 - Comandantul navei, căpitanul Tino Less, promită să revină; dar va fi altfel?, foto 3 - Chiar, pentru ce să mai cobori în oraş, pe o tersă fierbinte?, foto 4 - E oare un oraş... locuit?, foto 5 - Pentru cine "gustă" stilul retro proletcultist, poate fi chiar o atracţie turistică, căci până la Moscova-i departe... sterge imaginea, foto 6 - Giurgiuleşti, anul trecut: de prima dată, turistul trebuie "prins" bine în "năvodul" prieteşugului!, foto 7 - Giurgiuleşti: un Prut mic şi un port mai mare decât al nostru - internaţional!, foto 8 - Bordul navei de ceoazieră /dreapta) presat lână micuţa navă de pasageri "Perseus", foto 9 - Ce se vede când cobori (şi urci) de pe vasul de croazieră, foto 10 - Am văzut bălării (mde, "eco") şi la Viena, dar la noi pe mal cresc mamă-mamă!, foto 11 - Giurgiuleştenii au găsit şi pâine, şi sare, şi autorităţi, şi-au făcut timp, au fost GAZDE!
