Doamne, ce multe mere...ce multe mere am în grădină...şi-s roşii ca sângele! Stau şi aşteaptă în numele Toamnei – hai, vino la mine, vino şi strânge-le!   Hai, vino degrabă...hai, vino acuma – eu nu mai pot să le strâng! Şarpele şade cu mine pe prispă şi îmi răstoarnă lacrimi în ochiul stâng!   Nu-ţi fie frică, merele nu-s interzise – cred că am uitat de când te aştept! Şarpele şade cu mine la poartă şi îmi scoate lacrimi din ochiul drept!   Doamn ...

1. Regina vioară se suie pe umăr,/ cuminte şi plină cu-atâtea tăceri/ – arcuşul se duce deseară, s-o cânte/ de rău şi de bine, de azi şi de ieri!//...Porneşte, începe, alunecă-n sine,/ adună şi scade şi scurmă n-adânc.../ şi tulbură suflete moarte regina/ frumos înclinată spre umărul stâng!// Trecutul s-aude pe deal şi pe vale/ cum vine, şi vine, şi dă în prezent.../ şi vorbe curate şi braţe întinse/ îl cheamă n-ogradă şi vrea repetent!// Îl cheamă pe ...

(!) te-aştept la vioară cu vals şi tangou,/ cu inima plină de lacrima naltă a ochilor tăi/ – izvor de lumină (!) (!) te-aştept la fereastra cu cer liniştit/ şi multe muşcate, cu sufletul plin de alean şi nădejdi/ şi singurătate (!) (!) să-mi dai un surâs mai curat decât sunt/ atâtea curate, te-aştept o secundă şi-o oră şi-un veac/ şi-o eternitate (!) (!) să-ţi dau o dulceaţă de şoapte şi de/ cireşe amare, te-aştept până vii şi mi-aduci elixir/ şi încredin� ...

Atenţiune! Atenţiune! Doamnelor şi Domnilor! Cercul e gata! Fiţi foarte atenţi! Fiţi foarte atente! Mai are o Clipă, numai o Clipă mai are... şi începe! Da, începe Cercul! Începe să existe! Şi să Trăiască! Aţi mai văzut? N-aţi mai văzut? Vedeţi punctul Zero? Puteţi pricepe? Puteţi înţelege cât de Curat şi cât de Frumos este Începutul? Aveţi voi, oare, timp destul să-l aşteptaţi pe Unu când sub Talpa lui devastatoare se face din ce în ce mai mult Urât şi din ...

Să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier,/ mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer!//... Un viu în ogradă ciopleşte o cruce,/ o cruce uşoară, cu braţe subţiri,/ ciopleşte atent şi aminte şi-aduce/ de mortul prezent şi închis în priviri!//... Şi dacă se mişcă un ban pe icoană/ şi-i lunecă mortului mâna-n sicriu,/ e vreme de dus şi e timp de pomană/ totdeauna devreme, niciodată târziu!//... Căruţa se duce, ...

sunt singur. miroase a iarnă./ şi cred că-i mai bine afară. din centrul cu multă căldură/ s-aude un fel de gargară. mă uit la un mort. la o nuntă./ ce lume naivă şi chioară. miroase a moarte şi-a viaţă./ se vede un fel de gargară. sunt reci şi răciţi senatorii./ zâmbesc pe afişe, sărmanii. promit numai miere şi lapte/ şi vor să-i voteze golanii. ce tare gândesc deputaţii./ îi doare-n flaşnaidăr de ţară. tuşesc şi beau ceai gionioacăr./ şi fac, fără milă, g ...

Tot răscolind, tot cotrobăind şi tot cercetând prin Podul Uitării... (printre pânze de păianjeni morţi şi păianjeni vii, şi printre hârţoage şi terfeloage colbuite de timp şi de vreme, şi printre cadavre de aduceri-aminte mai proaspete, dar şi mai vechi, printre hohotele spăimoase, dar şi ademenitoare, ale primului şi ultimului Trecut, printre toate Vocile Fiinţelor aflate pe marginea Naşterii, dar şi a Pieirii, printre toate Legile Universale ale Adevărului şi Minciunii ...

Zic: iată un fluture negru pe o volbură albă! - iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e un mire pe marginea unei mirese, e un poem la începutul unui caiet! Zic: iată un fluture alb pe o volbură neagră! - iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu... e o mireasă pe marginea unui mire, e o cerneală la începutul unui sonet! Zic: nu se poate, nu se poate... nu eşti atentă! - iar tu plângi frumos şi-mi spui încet, foarte � ...

Sigur că da! Aici e Capătul Răbdării! Dar ce-nsemnează Aici? Aici e peste Tot? Şi, dacă Aici e peste Tot, adică peste Tot e Capătul Răbdării, oare de ce pupăza din tei (sărmana, nici această Pasăre de Poveste nu s-a mai întors Acasă!) se mai vede şi se mai aude (oriunde) atâta şi atâta Nerăbdare? De ce atâta Goană? Şi de ce atâta Perfidie? Şi atâta Silinţă de-a ajunge Nicăieri? Sigur că da! Acolo e Capătul Răbdării! Dar ce-nseamnă Acolo? Acolo o fi peste Tot? ...

Alaltăieri, cu poştăriţa de orele 10 şi-un sfert, prietena şi militanta mea, tovarăşa florăreasă Zorea Pitpalac, îmi trimite o epistolie aproape scurtă, în care-mi zice că zilele-i sunt numărate, că nu mai poate îndura evaziunea sentimentală a celui pe care-l iubeşte până la moarte, că vrea să se spânzure în agudul cel din fundul grădinii, că pe soţul său îl doare la bască de suferinţa ei... cauze pentru care mă roagă din tot sufletu-i nenorocit s-o ajut, adică ...