Şi cică eşti parşivă, mă clocoteşti cu toate muierile rămase în pană de păcate, mă faci netot, nemernic, nerod, nefast, retard, frumos ca dracu-n lemne, deştept până la gard! Vecina cea de taină mă cheamă la culcare când tu mă dai afară că n-am în buzunare, că nici o (mala)divă nicicum nu-mi spune nu când cer nişte hârjoană... (mă rog, aşa crezi tu!) Adeseori, visează în locul meu şi plânge... şi-i vine să mă strângă de gât, şi chiar mă strânge, că ...

Nu ţi-am mai scris de mult, Doamnă! Nu v-am mai scris de mult, Doamnelor! E din ce în ce mai în zadar! Şi, conform axiomei Poetului care a stabilit/stabilizat Ordinea Cuvintelor, "scrisul încetineşte gândirea"! Nu?... Dumneavoastră aveţi ceva de spus în acest sens? Aţi încercat vreodată să scrieţi... şi-apoi să calculaţi şi să constataţi câtă Revelaţie aţi Pierdut prin încetinirea/încetarea Gândirii cel puţin o secundă? Spre pildă, când scriu despre Apă, trebuie ...

Vecina cea de taină stă la parter şi poate vedea mereu ce mişcă prin faţă şi prin spate!... (e genă militară, pândeşte mult şi lent, e naltă, gravă, lungă şi sublocotenent!) Mă ţine în rezervă, aşa... la o adică, să-i onorez comanda, încet şi fără frică: târâş, culcat, la dreapta, la stânga, drept, uşor...! (poeţii ştiu să rabde, nu mor pentru popor!) Mă uit la ea cum ţine la vrajă şi la curte... şi-mi zice că visează plămadă pentru turte să facem ...

Într-una din zilele săptămânii trecute, până în orele amiezii, când ploua torenţial şi care mai de care grăbit abia mai prididea să se suie-n troleibuzul de pe traseul 102! Aglomeraţie şi îmbrânceală! Nervi şi necuviinţă!...Prima staţie de după aşa zisa Casă de Cultură a Sindicatelor! Se deschid uşile! Lumea se năpusteşte să se urce! Vreo câţiva care voiau să coboare, nu mai reuşesc! Alţi vreo câţiva îşi fac semnul crucii! Ciotcă pe scară! Maşinăria nu a ...

Ţi-ar sta superb să târcoleşti cântând, să nu mai zică toţi că taci şi faci, ar creşte vâsc la poarta celor dragi, n-aş mai fi stat (cincizeci de ani) la rând.   Şi n-aş mai fi sperat ca un zălud... şi n-aş mai fi crezut că (n)-am noroc... şi-aş fi zvârlit pornirile pe foc... şi-aş fi fost haplea, strâmb, (ne)cunoscut!   Nu te-ai gândit la mine nici un pic... sau ai crezut că-s mort, şi tu nu ştii? Da, m-am jucat de-a tine, printre vii, dar te-am pierdut (mereu ...

Ce titlu, domnule! ÎNSEMNĂRI DIN TIMPUL MORŢII! „Ia spune-mi, monşer Costică Iubire, cum de ţi-a trecut prin tărtăcuţă un titlu aşa de Funest? Dacă tu eşti un Viu mort, ori un Mort viu, crezi că ţi se cuvine şi-ţi convine să foloseşti această Sintagmă Sinistră, nu? Ai deplină dreptate cu Memoria Plitei şi cu Plita Memoriei Noastre! Ai deplină dreptate şi când spui că-i mai bine-ntr-acest Loc de Parcare Definitivă...decât Afară! Faci zilnic însemnări în Registr ...

Hau du iu du, madam?...e mult de când nu te-am văzut. Să ştii c-am fost plecat (cinci zeci de ani) la pomul lăudat. Te rog să-mi spui pe loc: ce ai de gând?   Am fost şi n-am învins. M-am plictisit tot scuturând. Cădeau numai omizi. Am prins doar câţiva fluturi invalizi şi-am ascultat un greier ofilit.   Şi să mai ştii, madam, că te-am sunat pe fix şi pe mobil, de multe ori. Voiam să vin, să-ţi dau vro două flori. Sunai (întotdeauna) ocupat.   Chiar m-ai făcut gel ...

Sigur că da! Domnul Spectru îmi spune că se numeşte Costică Iubire! Şi-mi mai spune că-i tare bucuros de întâlnirea cu mine! Mergem în pas andante pentru ca să-mi arate unde-şi „trăieşte” moartea!...Şi, cam după vro zece morminte către partea de Nord a Cimitirului de Sud, deschide un cavou înclinat de intemperii şi de nepăsare! Fiindcă, zice Costică Iubire, nevastă-sa nu a trecut Niciodată să-şi aştearnă sufletul la rădăcina crucii, să aprindă o lumânare, să ...

Moto: "sau doi egal cu patru - altă sferă/ limită de, ori nu - fără adresă,/ umbra luminii peste: frontieră/ abandonată-n propria-i viteză" - (Iolanda Cremene)Aceea-i din partea aceasta! Aceasta-i din partea cealaltă! – nici una, nici alta nu-i bună,/ şi una şi alta se scaldă în ape continuu tulburi/ – ca două perfide harance – (s)curgându-se una într-alta,/ în pururea două duşmance!   Nici una, nici alta nu crede/ că nu-i în cealaltă Minciună, şi una şi alta ...

Da, exact aşa-mi glăsuieşte „domnul” Spectru: „Dintr-o neatenţie a familiei şi a medicului legist, am fost vârât ne-mort în cavoul Veşniciei, însă, peste noapte, răcoarea de dincolo de Viaţă m-a reanimat! Au trecut treizeci şi cinci de ani de la acest eveniment, dar refuz să mă întorc la domiciliu! E infinit mai bine Aici decât în Prezentul de Acolo, din Orânduiala voastră alandala, din Panarama care domneşte pe toate ariile şi-n toate unghiurile Democraţiei cu cap ...