Negre şi albe, tinere, bătrâne pe/trec la deal, la vale, multe, toate, nu-ntreabă, nu răspund nici unui vis din câte sunt murdare şi curate!   Vezi una grea, vezi alta mai uşoară, cum una plânge şi cum alta râde... drepte sau strâmbe – umblă, tac şi fac ne/norociri...şi câte...şi mai câte!   Mai verzi şi mai uscate, mai încete, mai repezite-n vremuri, mai deşarte: convulsii şi valsare-n sus şi-n jos, păcat de viaţă şi păcat de moarte!   Un fel de bal mascat f� ...

Cum ziceam ieri, îl rog pe Ion Emil Batog să bată clopotul în dungă, de trei ori câte trei dangăte, aşa, ca la un eveniment de samă, cum se-ntâmpla demult, când năvăleau romanii, turcii, tătarii, hunii, ruşii, nemţii...cum se-ntâmpla când se făcea o descălecare de ţară, o unire mică sau mare, o nuntă a Zamfirei...cum se-ntâmpla când se aprindea o casă, un dor de patrie sau de amantă! Că astfel de importanţă are regăsirea cu Prăpăd şi Furtună! Că nu-i de ici, ...

Domnule învăţător, parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă în sala de clasă cu dumneavoastră, parcă ieri stăteam şi ascultam lângă tablă şi lângă fereastră cele mai curate cuvinte din cartea de citire, pe care ni le desenaţi părinteşte, să nu le uităm şi să ne mire atâta vreme cât citim şi scriem româneşte!   Domnule învăţător, liniştea ceea se face din ce în ce mai înaltă în jurul jurului mai mic şi mai mare, în lumea mai rece şi-n lumea mai ...

Ieri...[taman după terminarea slujbei prilejuite de prăznuirea lui bădia Ion Gură de Aur şi taman după fireasca (şi de la sine) împrăştiere a enoriaşilor conform zicerii latineşti „mens sana in corpore sano”...(adicătelea „mergeţi sănătoşi pe la casele voastre”)...şi exact sub sfântul acoperiş al clopotniţei care apără clopotul cel dăngănitor/servitor la biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, şi exact când mă pregăteam să încerc a hotărî încotro ...

Moto: „Tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – Iolanda Cremene)   Aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti şi osteniţi s-apropie încoace: ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp ucis în glumă şi-n război şi-n pace!   Ei sunt...pot a le zice „dumnealor”, pot a le zice ...

Aşadar, Iubire nu mai este, Mere nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere... (lumea se fereşte)... gratis, pe gustate... hai l ...

Nimic nu ştiu!... Ce să învăţ, dacă-s trecut la nepăsare cu făptaş necunoscut? Nu am fost surd, nu am fost chior, n-am stat cu cei care nu vor să mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut! A fost devreme? Când a fost? De ce nu ştiu? Nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu, dacă a fost ce va fi fost chiar fără haz şi fără rost să-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu! Nimic nu ştiu!... De ce şi cât şi cum să cat şi iertăciune şi osândă la păcat? ...

Da, nu mai sunt mere! Nici măcar de leac! Ce să faci cu merele, dacă Iubire nu mai este? Mere nu mai sunt nu din cauză că Dumnezeu a-nchis Edenul, ori din cauză că le-au atacat bolile şi dăunătorii, ori din cauză că nişte creiere hulpave le-au furat şi le-au vândut şi le-au mâncat pe toate! Mere nu mai sunt nu fiindcă un Prâslea joacă table cu Şarpele în timpul Serviciului şi scapă Situaţia de sub vigilenţă, Grădina fiind asaltată şi cotropită de şmecherii şi put ...

Deschid caietul... şi mă văd atunci, sub salcie, acolo printre plante de lapte şi descântec... şi de leac... şi de a/dormit şi de visat pe Dante cum guvernează lumea din Infern, cum ţine Paradisul gol, cum râde în Purgatoriul trist şi inutil şi pe măsura omenimii hâde!... [ce vis se poate! e mai bine treaz? să-ncerc aşa? aşa... parcă mi-i frică şi parcă mi se-ndeasă în auz o izbucnire care vrea să-(mi) zică: ehei! hei-hei! naivule, (n)-ai viu destul, să te a/ducă ...

Te uită cum televizorul anunţă alegeri totale...!... (doamne, ce bine-o să fie cu patru, cu cinci... pijamale!)... Şi mână reşoul în priză, să nu ne ucidă geroaica...!... (hai-hai să-nvăţăm împreună iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!)... Nu-mi cere cafea, nici fasole... citeşte-mi „procesul”, „infernul”... de mult a sleit aragazul...!... (ce tare gândeşte guvernul!)... Ce mult e noiembrie, iubito, în plapuma ta de mireasă...!... (te uită cum televizorul ne manipul ...