Dinspre soare-apune, făcând semne de prietenie cu mâna stângă, începe să se apropie poetul Francois Villon! Fără cruce! Că el n-are cruce! Şi cred că nici mormânt n-are! Seamănă cu poetul Panait Căpăţână! Care are cruce! Care are şi mormânt! Şi care s-ar putea să apară, deşi nu prea răspunde la invitaţii! S-ar putea să nu aibă semnal, să nu se afle în aria de acoperire a comunicaţiilor post-mortem! Cum să nu aibă acoperire în Iad? Că poeţii adevăraţi merg ...

din când în când - să-mi pară mai aproape - întind o mână către depărtare şi parcă o ating şi parcă-mi spune:"stai liniştit, ICOANA mea nu moare în ochii tăi care-au rămas în ochii mei călători spre lacrimile tale, atunci, acolo, când mi se-ntâmpla intrarea în VROIRI atemporale"!!! mă uit n-oglindă, cercetez adânc în verdele amar al RE/VEDERII - o văd, o văd pe vale şi pe deal, ACASĂ, în ogradă, parcă ieri-i când mă mustra şi mă ierta de toate şi mă-nvă ...

Da! sigur că da! Se vede! E Maria! Cu crucea-n spinare! Cruce pe care chiar eu am scris: „aici odineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea!”... Se apropie! E chiar lângă mine! Dă crucea jos! Îşi face semnul crucii! Îmi fac semnul crucii! Şi încep să-i aduc aminte despre noaptea aceea, înainte de a fi călcată de trenul acela încărcat cu haine de mire şi rochii de mireasă! „dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba ...

Maria s-a mutat într-o Dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar un adio. M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii. N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi. Şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi, însă nu mi-a răspuns şi nu am aflat-o Nicăieri între Soare-răsare şi Soare-apune, între Cer şi Pământ, între Blestem şi ...

Printr-o convorbire literară specială şi posibilă numai şi numai când timpul nu mai are spaţiu şi spaţiul nu mai are timp, ne-am înţeles asupra Rostului nostru într-această lume şi în lumea cealaltă, chiar dacă amândouă sunt nişte Mistere fără de care n-ar avea farmec nici una, fără de care ar lipsi orice vis, orice ţel şi orice nădejde (şi deznădejde) specific omenească! Ne-am înţeles şi am stabilit să ne întâlnim exact la jumătatea distanţei dintre locul � ...

Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini acuma şi-atuncea - nu-i nimeni să vadă, s-audă/ cum LIMBA ROMÂNĂ MI-I CRUCEA!!! Sunt singur - biserica tace/ cu mâinile-ntinse spre mine şi-mi toarnă agheasmă pe rugă,/ din ...

Eram în 1967! Şi eram îndrăgostit până la moarte! Subiectul înamorării mele se numea G.T. şi se lua la întrecere cu Sine întru redarea, predarea, desfăşurarea şi apărarea Limbii şi Literaturii Române! Când ne povestea despre Vitoria Lipan, de pildă, transfigurarea momentului era atâta de puternică şi de intensă, încât eu o vedeam exact ca pe eroina lui Sadoveanu! Ori când ne zicea despre celebra şi trista eroină a lui Tolstoi, profesoara semăna leită cu Anna Karenin ...

Pe marginea drumului dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării, iată-l, stă bătrân şi singur, înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme! Alăturea, doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii! Cu lăcrămare pe obraz, mă apropii de marginea drumului - în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului, iar în braţul drept ţin ul ...

Miercuri. Dimineaţă. Șase și un sfert. Ies din clădire/bloc. Pe scara de afară n-am cum să nu calc pe stratul de coji, cutii, bidoane, ambalaje şi resturi metabolice, toate acestea fiind rezultate ale muncii/ hărniciei flăcăilor şi fetelor din tura de noapte! Nu-mi mai fac semnul crucii! N-are rost! Nu-mi mai consum rugile şi mirările, deoarece asta-i o stare generală zilnică de nesimţire a civilizaţiei contemporane! Mai încolo, instinctiv, mă uit în sus! Se aude un avion! V ...

ce naltă şi-adâncă dormire sub semnul ne/fast al iubirii - ce fel de visare se-ntâmplă de parcă cest somn pentru mir i-i ??? se face că strigătul celei mai scumpe din toate ce-s poate să dea dezlegare la cea mai nespusă-ntâmplare din toate !!! nimic nu-i ştiut, dar se ştie ce/cât de aproape-i departe - se face că totul nu-i altfel decât cum (se) scrie la carte !!! de-atâta dormire întruna visez că se-ntâmplă minune - se face că strigă şi-ncepe ce nimeni nu ştie a spu ...