Jur pe Poezia mea de Onoare: sunteţi marmora lui Michelangelo şi enigma lui Da Vinci, sunteţi fiecare supra Tot şi Tot supra fiecare, sunteţi Dumnezei cu pestelcă şi Dumnezei cu opinci !!!   Am vorbit cu lutierul din Cremona despre vioare – iar el zicea că visează şi ciopleşte numai Lebede negre şi Lebede albe cântând !!!   Domnule Stradivarius, Divina Tragedia nu moare când centurionul Dante ţine în picioare Turnul din Pisa şi când Luna lui Leopardi încă mai răsare ...

Sunt în lacrimi...[lacrimi de fântânăcare plânge (noaptea) să se umplepentru setea sufletelor arse]...!...Şi ce pietre!...numai pietre scumpe ţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,pietre printre care cuiburi multescot (din vrăbii) semnul înmulţirii...şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculte ceastă pururi lăcrămare-n sine,cest adânc dor/sens al însetăriidin înaltul sufletelor arse,scumpe-n veac de veacuri şi-acătării! Sunt şi-aici şi-acolo...anonimulstrop zbucnit din ...

Tocmai atunci...stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă la marginea satului. Satul stă la marginea drumului şi tace. Drumul stă la marginea cărării şi merge. Cărarea stă la marginea ne/mărginirii şi a/duce încolo şi încoace. Cărarea care ...

am dulceaţă pentru inimă amară şi-am şi apă din fântâna cu cişmea şi-am şi-un suflet care stă numai afară şi te-aşteaptă, poate vii de undeva   poate vii din partea asta, din cealaltă, de oriunde – din oricare ai veni, am la poartă iasomie şi lavandă, am la uşă cer de noapte şi de zi   am caiet de scris curat pentru acasă despre vreme, cum îndură frig şi cald - o să scrii frumos şi o să scriu frumoasă sub adâncul timp al teiului înalt   și să ştii că a ...

Toate-s descuiate, deschise, desferecate...însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut...nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!...Sigur că da! Cum să priceapă...când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască de o sută de ori, de o mie de ori...şi de aceea/de asta cred în tot felul de bazaconii cu viaţa de apoi, cu viaţa de după, cu viaţa cea ...

fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de cândmă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând!tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet,ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet!tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă,zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă! toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmpşi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb,şi sub salcia din râpă,/ şi sub teiul drept şi nalt ...

Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia netă că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să bată, să strige, să intre fără să aud, fără să văd, fără să ştiu, aşa, samavolnic. Şi ce dacă nu văd, nu ştiu, nu aud, nu sunt anunţat? Nu-i bine să deschid totul, chiar dacă mă voi convinge că doar mi s-a părut? Ce ...

mai am vro câțiva pași până ajung unde începe cercul înc-o dată și unde TOTUL stă-ntr-un ABSOLUT mai alb, mai negru, fără nici o pată   unde nimic nu are ÎNAPOI, unde nimic nu are ÎNAINTE și-unde nu știu că n-are rost să știu măcar aceste câteva cuvinte   mai am un pas, și nici măcar un pas, și mă primește înc-o încercare de-a suferi și de a fi convins că niciodată SUFLETUL NU MOARE   iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns: AICI e-ACOLO și ACUM e-ATUNCEA – pat ...

Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat, s-a făcut plină, uite-aşa, să nu se scalde goală, pentru prima oară, în limpedele triumfător şi răcoros! Şi făcătorii de fântâni au cinstit sfârşitul celei mai frumoase munci din lume, dar şi începutul ape ...

!de la câine, nici un latră.../ bate vântul în cuvânt - dumnezeule de piatră,/ plângi şi tu din când în când! !ce departe e acasă/ când nu pot să mai ajung - dumnezeule, mai lasă/ fulger pentru ochiul stâng! !nici o ştire în ziare:/ cumpăr dioptrii "Homer" - dumnezeule, pe oare/ unde umbli fără cer!? !de la tata, nici o veste.../ de la mama, nici un semn - dumnezeul, dacă este,/ este dumnezeu de lemn! !de la mine, ce se ştie.../ se mai poate chiar acum - în adân ...