Povestea boemă a lui Ion Condrea, acordeonistul străzii (VIDEO)

Povestea boemă a lui Ion Condrea, acordeonistul străzii (VIDEO)

Marius Negri
Evaluaţi acest articol
(50 voturi)
16 comentarii

Că muzica este un limbaj universal o dovedeşte zilnic, de zeci de ani, artistul Ion Condrea. Alături de acordeonul său Hohner, vechi prieten credincios, muzicantul gălăţean a reuşit să se facă iubit de trecătorii deveniţi în mod spontan public pe bulevardele marilor metropole europene. Indiferent că vorbesc sau nu aceeaşi limbă, între public şi interpretul străzii se creează o legătură de multe ori mai sinceră şi mai spontană decât cea din sala de concerte. Însă notele vieţii nu se succed mereu în armonie, aşa cum se întâmplă în muzică.

Pentru muzicantul Ion Condrea, strada a fost şi va rămâne singura scenă pe care va concerta. De câteva luni, gălăţenii îl pot asculta şi vedea fie în staţia de la Neacşu, fie la Modern, în Ţiglina sau lângă Liceul de Arte. Pentru artist, fiecare zi este aproape la fel. Cu acordeonul iubit în spate şi cu un scăunel pliant în mână, bărbatul cu barbă albă porneşte dimineaţa spre locul unde urmează să dea reprezentaţia. Se aşază pe scaun, îşi potriveşte instrumentul şi pune în dreptul său o cutiuţă de carton. Măcinat de o boală grea şi fără altă sursă de venit, acordeonistul îşi duce traiul şi îşi cumpără medicamente doar din puţinul pe care îl face astfel. Insistă însă asupra ideii că nu este un cerşetor, aşa cum repede s-au grăbit să-l catalogheze poliţiştii locali din Galaţi. Bănuţul pe care câte un trecător se apleacă să îl pună în cutie nu este dat ca unui cerşetor, aşa cum înşişi trecătorii recunosc, ci pentru momentul de magie pe care acordeonistul reuşeşte să îl creeze prin interpretarea sa impecabilă.

O viaţă pe ritmurile străzii

Ion Condrea nu a trăit însă mereu vremuri în tonuri atât de gri, deşi viaţa nu l-a scutit de vreo suferinţă. Dacă este să tragă o linie, muzicantul poate spune că a dus mai degrabă o viaţă boemă, după sufletul şi firea sa. Plecat din ţară doar cu acordeonul, artistul a reuşit să încânte şi să-şi găsească un rost pe marile bulevarde din Germania, Austria, Franţa, Olanda sau Norvegia. Au fost ani cu bune şi cu rele. A fost iubit şi admirat sau privit în derâdere şi chiar cu ură. A vrut şi a ştiut însă să uite şi să treacă peste toate umilinţele, pentru a-şi aminti acum doar de multele clipe în care a fost fericit, alături de prietenii săi. Poate că tocmai amintirile de atunci sunt cele care îl menţin astăzi pe linia de plutire.
"Am stat în Germania 14 ani şi am dus-o bine. Düsseldorf este oraşul meu preferat. Un oraş frumos, curat, cu parcuri multe. În estul Germaniei nu prea am cântat. În München am întâlnit mulţi oameni reci. Greu să-i scoţi pe germani din starea lor, sunt duri şi distanţi. Dar eu, prin muzica pe care o cântam, am reuşit să le intru în suflet. Te apreciau foarte mult dacă erai muzician adevărat; dacă nu, te tratau cu răceală. Şi când vedeau acordeonul meu Hohner original le plăcea. Este fabricat în 1938. A fost adus în Al Doilea Război Mondial în Basarabia de un soldat german. Când a început contraofensiva rusească, acordeonul a fost lăsat în urmă şi aşa l-am putut cumpăra eu, de la un om din sat de la mine. Este un instrument cum nu prea se mai fabrică astăzi şi doar din prisma faptului că este făcut manual, nu în serie, cum se obişnuieşte acum. Spre exemplu, indiferent de temperatura de afară, muzica cântată la acest acordeon sună la fel. Este o muzică adevărată, iar germanilor, popor care are cultură muzicală, le plăcea asta", povesteşte Ion Condrea.

"Trebuie să cânţi din inimă şi asta este cam tot"

În Germania sau în restul ţărilor prin care a trăit, artistul gălăţean a cântat pe stradă, pe terase sau în restaurante. Fenomenul muzicii de stradă reprezintă o cultură în sine în vestul Europei. Unii dintre cei mai talentaţi muzicanţi aleg să cânte pe stradă nu pentru că nu şi-ar găsi loc în sălile de concerte, ci deoarece preţuiesc mai mult libertatea de a cânta ce, cât şi când vor, în locul confortului relativ oferit de o slujbă fixă.
"M-am împrietenit cu mulţi artişti adevăraţi, în perioada în care am fost plecat. Cel mai bun prieten, un mare muzicant francez, un artist genial, mi-a murit în braţe, pe stradă. I-am aprins un chibrit, pentru că nu aveam lumânare. Experienţa acumulată în timp şi astfel de oameni m-au ajutat să-mi dau seama că muzica nu este atât despre ce studii ai, ci despre pasiunea cu care cânţi. Trebuie să cânţi din inimă şi asta este cam tot".

Cântăreţ la onomastica lui Marcel Răducanu

Prin recomandări, Ion Condrea a ajuns să cânte inclusiv la o petrecere dată de fostul mare fotbalist român şi german Marcel Răducanu (desemnat "Fotbalistul Anului", în 1980, în România - n.r.). "Un amic de-al meu, Florin, care mergea de şapte-opt ani ca să cânte la onomasticele lui Marcel Răducanu, m-a întrebat dacă nu vin, pentru că Marcel vrea pe cineva care să-i cânte la acordeon muzică din zona Târgovişte, unde el s-a născut. I-am cântat la ureche "O bătrână într-o gară" şi alte melodii, iar lui i-au plăcut. Mi-a dat 1.000 de euro numai cât am deschis acordeonul şi i-am cântat o melodie. Marcel locuia la Düsseldorf, iar eu aveam la mine un acordeon extraordinar. După petrecere, m-am dus în gară, pentru a mă întoarce la Düsseldorf. De oboseală, am adormit însă cu capul pe acordeon şi, când m-am dezmeticit, acordeonul dispăruse. Am fost la poliţie, dar cei de acolo mi-au spus că acordeonul este probabil deja în drum spre România, furat de conaţionali de-ai mei. Nu că aş spune ceva nou, dar, în general, românii nu au o imagine deloc favorabilă în străinătate", îşi mai aminteşte acordeonistul.

Video: Marius Negri

Ultima partitură

"Când eram în Germania, în 2016, am cunoscut două fete din Suedia, surori gemene, ambele absolvente de Conservator. Erau nişte fete bune, foarte frumoase, cu ochi albaştri, aşa cum le plac germanilor. Am cântat cu ele în Düsseldorf cam un an de zile, până m-am îmbolnăvit. Una cânta la vioară şi una la harpă. Era o muzică clasică, plăcută. Mergeam cu ele şi mâncam la restaurant. Le spuneam de multe ori că banul nu-l facem cu muzica. Şi mă întrebau, "dar cu ce?". Şi le spuneam că sunt frumoase şi drăguţe şi că de asta avem atât succes la public. Ele începeau să râdă, înţelegeau gluma".
Anul trecut, în vară, în timp ce se afla într-o pauză în România, boala şi-a arătat colţii, atunci când Ion Condrea a început să urineze cu cheaguri de sânge. A mers la Spitalul Judeţean din Galaţi, unde i s-a spus că are un cancer de prostată şi că trebuie operat de urgenţă. A refuzat însă operaţia şi a ales să plece cu trenul în Germania. În Viena, unde a schimbat trenul, a leşinat în gară. Cu greu, a ajuns în Düsseldorf, la Crucea Roşie Internaţională. Medicul urolog care l-a consultat acolo i-a găsit şi o tumoare pe unul dintre rinichi şi l-a trimis la un spital, unde diagnosticul de cancer renal a fost confirmat. Problemele au continuat însă să apară, în momentul în care s-a pus problema banilor necesari pentru operaţie. Cum pacientul nu avea suma cerută şi nici cu autorităţile din România nu s-a ajuns la o înţelegere, Ion Condrea a mers la o televiziune germană unde şi-a prezentat cazul.

"Mă gândesc cu groază la ziua în care nu voi mai avea putere să ridic acordeonul"

"Aşa a văzut situaţia mea un celebru urolog din Germania. A sunat şi a spus să fiu adus de urgenţă la clinica sa privată. Mi-a fost de ajutor că am putut să vorbesc cu el în germană. A fost dorinţa lui să mă ajute. 187.000 de euro a cheltuit cu mine doar pentru chimioterapie. Am stat două luni la Terapie Intensivă, am făcut şi un infarct, din cauza anesteziei. Au avut grijă de mine, ajunseseră să mă hrănească cu linguriţa. Dar Dumnezeu mi-a dat putere şi acum mi-am mai revenit, însă de boală tot nu am scăpat. Simt că boala m-a topit şi mă gândesc cu groază la ziua în care nu voi mai avea putere să ridic acordeonul. Am însă nevoie de un stent, dacă nu chiar două, pentru că am nişte vase de sânge înfundate. Acum, trebuie să strâng nişte bani, că nu am. Am multe acte medicale în limba germană de la spitalele unde am stat. Mă costă 50 de lei o pagină de tradus. Am 14 astfel de hârtii pe care mi le cer autorităţile din România, pentru dosarul de handicap".
Medicul care l-a operat pe Ion Condrea în Germania a avut o singură pretenţie. "M-a întrebat dacă în oraşul din care sunt eu există biserică catolică. I-am spus că da şi, atunci, el mi-a spus că vrea să merg la această biserică şi să mă rog pentru mine, pentru el şi pentru familia sa, aşa cum m-am rugat în cabinetul său, înainte de operaţie". Cine doreşte să îl ajute în orice mod pe Ion Condrea, se poate adresa redacţiei, dar, evident, cea mai mare bucurie i-aţi face-o dacă, atunci când îl vedeţi pe stradă, v-aţi opri să-l ascultaţi cântând şi să îi răsplătiţi efortul.

Operat de cancer şi cu infarct, dar "vizibil apt de muncă"

Deşi este apreciat de gălăţeni, Ion Condrea are o răfuială cu poliţiştii locali din Galaţi. Artistul spune că a fost amendat în repetate rânduri, pentru cerşetorie, deşi oamenii îi dau în mod evident bani pentru ceea ce cântă. "Mi-au scris pe procesul verbal că sunt vizibil apt de muncă, în condiţiile în care eu uneori abia mă pot mişca şi am un teanc de acte medicale care pot dovedi lucrul ăsta. Nu îi doresc nimănui să treacă prin stările pe care le am eu. Peste tot, în Europa, muzicanţii străzii sunt iubiţi şi apreciaţi sau, cel puţin, toleraţi. Doar la noi, se pare, să cânţi este un lucru ilegal".

Citit 30774 ori Ultima modificare Marți, 27 Februarie 2018 14:55

16 comentarii

  • postat de iulia Joi, 01 Martie 2018 18:47 78.96.81.*** Link la comentariu
    8
    8

    O minunat canta domnul.!Nu conteaza ce a facut sau nu la viata lui , nu sta cu mana intinsa degeaba , nu iti baga mana in buzunar.daca doresti poti doar sa treci pe langa dansul sa il sculti si atat.Boala nu iarta pe nimeni din orice patura sociala ar fi si atunci numai conteaza nici ce ai fost si nici ce ai facut.Politia locala sa se ia de cine trebuie cu adevarat nu de un om care munceste, ca de altfel doar se plimba si unde este nevoie cu adevarat de ei nu sunt niciodata.

    Raportează
  • postat de Ionut Miercuri, 28 Februarie 2018 12:05 82.137.10.*** Link la comentariu
    9
    10

    Nu are importanta ce a facut persoana înainte de a fi muzicant.Fiecare este liber sa profeseze ceea ce doreste in orice moment al vietii.Faptul că e un muzicant recunoscut in Europa ca si restul muzicantilor,danduli_se voie sa cante pe strada in orice tara din occident,iar noi nu,arată cât suntem în urma din orice punct de vedere fata de țările dezvoltate.

    Raportează
  • postat de Hagi Miercuri, 28 Februarie 2018 00:07 213.128.190.*** Link la comentariu
    2
    10

    Ai dreptate, cu S ifonul si cu sucul dar mai vindea si soseste chinezesti ,fiind foarte vocal cu marfa cu care o vindea .

    Raportează
  • postat de FILANTRO...PICUL Marți, 27 Februarie 2018 22:47 95.76.59.*** Link la comentariu
    0
    17

    MANA INTINSA CARE NU SPUNE O POVESTE, NU PRIMESTE NIMIC.
    Cat despre poveste, mai cercetati (macar inca 2 surse)....Germania si alte amintiri au o doza generoasa de imaginatie, dar impresioneaza pe multi.
    Cred ca dozatorul de suc si sifon din piata centrala, sunt mai aproape de fostele indeletniciri, decat exuberantele concerte de prin parcurile Europei...dar poate ma insel.

    Raportează
  • postat de Fasola Marți, 27 Februarie 2018 16:56 93.44.185.*** Link la comentariu
    7
    5

    Ce sa facem sa indreptam lucruride, cine este vinovat? Ca ne-am nascut intro tara si intr-un oras care a facut otel si atat.Cultura si libertatea omului nu se stia nimic despre ea si acuma vrem ca organele de politie locala sa poata sa aiba un comportament decent si o gandire occidentala cand el a fost sudor s-au lacatus la IACMRSG!!!NE PARE RAU TREBUIE SA SUPORTAM CONSECINTELE....

    Raportează
  • postat de Simona Iosifescu Marți, 27 Februarie 2018 09:18 89.45.35.*** Link la comentariu
    7
    15

    In fiecare zi cind ma intorc de la servici, il aud cintind la acordeon. Muzica lui schimba total atmosfera din fata Modernului; asa cum remarca cineva " ma simt ca la Paris". Ii cumpar cite un ceai si ma mir ca are atita determinare sa cinte chiar si in zile cind este foarte frig. Imi place omul si imi place ceea ce face el pentru oamenii care trec pe strada...daca il aud si nu sunt total cufundati in gindurile lor.
    Felicitari jurnalistului pentru curajul de a scrie acest articol, chiar daca este usor romantat.
    Bunatatea nu are nevoie de justificari.

    Raportează
  • postat de Cristina Luni, 26 Februarie 2018 21:57 86.124.206.*** Link la comentariu
    8
    12

    Poate dumneavoastra, cei de la Viata Libera, ati putea schimba ceva in ce priveste politia locala sau macar o vorba buna la domnul primar..
    Ma bucura asa mult acest om, l-am intalnit la Neacsu si m-am oprit sa-l ascult. Muzica lui iti ajunge la inima.
    Ma bucur ca am reusit sa-i aflu povestea si sa vad ce persoana minunata este !

    Raportează
  • postat de mira-tu Luni, 26 Februarie 2018 20:40 89.136.231.*** Link la comentariu
    20
    13

    Este de toata jena ca un aventurier , om al strazii ajuns intr-o stare avansata de degradare este subiect de prima pagina . Sa luam toti boschetarii la rand care cu acordeon , care cu chitara , care cu baloane , care cu cerseala directa si sa le plangem pe umar . Eu unul nu vreau sa vad pe strazi asa ceva .

    Raportează
  • postat de Jo Luni, 26 Februarie 2018 19:58 188.24.200.*** Link la comentariu
    7
    9

    L-am auzit cântând pe strada și am lăcrimat. Transmite atâta emoție și îmi amintește de bunicul meu care era acordeonist. Creează momente de magie acest om. Mă bucur că l-am întâlnit. Pur și simplu te smulge din cotidian și te duce undeva....

    Raportează
  • postat de Sergiu Luni, 26 Februarie 2018 19:35 188.24.230.*** Link la comentariu
    0
    14

    waaaaw, ce frumos, câtă poezie în povestea lui Condrea. De fapt povestea asta este cea spusă de el însuși, adevărul e muuult mai romanțat!

    Raportează
  • postat de Gicanul47 Luni, 26 Februarie 2018 18:24 5.13.219.*** Link la comentariu
    7
    12

    Îmi este jena sa mă gandesc sa l amendez dar sa o și mai fac.....Așa cred ei ca si fac meseria de polițist. ....Îl cunosc pe domnul Ionel și pana acum nu am auzit pe nimeni sa cânte la acordeon cumane o face dumnealui.

    Raportează
  • postat de Jack the Ripper Luni, 26 Februarie 2018 17:59 79.116.109.*** Link la comentariu
    10
    26

    Frumoasa poveste. Insa totusi e multa "poveste" in aceasta poveste.. Pentru o corecta informare a cititorilor poate ar fi trebuit sa scrieti si cu ce s-a ocupat nea' Ion inainte de 1989, cum de nu benficiaza de pensie, cat a fost dumnealui de boem cand considera ca munca in "campia muncii" il dezonoreaza.. Despre prietenia dumnealui cu vestita revolutionara Mariana Babos nu scrieti nimic? In articol vad ca s-a "strecurat" fragmentul cu cele doua nordice cu care a cantat nea Ion....iar apropos-urile cu "banul nu-l facem din muzica" erau de fapt propuneri insistente sa treaca la vechi indeletniciri, banii se fac mult mai usor altfel....nu cantand. OK, una peste alta un articol dragutel, dar, domnule Basalic, te las corigent, nu prea ti-ai facut temele. Daca te apuci sa scrii istorii romantate pentru toate fetele usoare si toti bisnitarii/pestii din Galati-ul de altadata, intreaba-te daca e cazul sa continui cu jurnalismul sau treci la alt gen literar.

    Raportează
  • postat de Ionuț Slabu Luni, 26 Februarie 2018 16:50 89.137.230.*** Link la comentariu
    6
    18

    Azi dimineață era în stația de autobuz din Țiglina 2 . Erau -10 grade și un vânt rece, tăios . Nea Ion cânta la acordeon. Ca să se încălzească sau ca să facă să treacă timpul mai repede pentru cei care așteptau autobuzul. Important este că făcea ceva pentru bănuții pe care îi primea . Iar asta se cheamă serviciu, nu cerșetorie . Da , serviciu de "binedispozitie" pentru oamenii care trec pe lângă el. In occident sunt spații special amenajate pentru oameni ca el. Din partea mea, toată admirația .

    Raportează
  • postat de galateanca Luni, 26 Februarie 2018 16:31 5.13.134.*** Link la comentariu
    5
    19

    pentru ca Politia Locala are in componenta ei f. multi incompetenti, pe care nu-i duce capul prea tare, limitati, ca sa-si justifice plimbatul pe strazi (Lolek si Bolek) mai gasesc cate un biet batran muzicant sau vreo femeie vanzand zarzavat pe care-i amendeaza in draci. Si cica au avut activitate. Astia de la politia Locala se fac ca nu vad cand cainii cu stapan se c...a peste tot, betivanii fac scandal, cand se parcheaza pe trotuare sau interzis, cand se arunca gunoiul peste tot, etc.

    Raportează
  • postat de ionel Luni, 26 Februarie 2018 11:20 5.13.137.*** Link la comentariu
    7
    36

    Multa sanatate lui nea ION ,Politia locala sa amendeze pe cei ce nu au curaj sa se uite la ei .(SMECHERII DE ORAS)

    Raportează
  • postat de Cetateanul x Luni, 26 Februarie 2018 07:34 79.116.103.*** Link la comentariu
    11
    48

    Politia Locala mai are mult de invatat sa deosebeasca diferenta dintre oameni , sintem in U,E ce se practica acolo cultural pe strazi la noi se amendeaza sau esti fugarit

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.