Încă de la primii paşi pe Aleea Comerţului, din Micro 39, eşti întâmpinat de reclamele magazinelor, făcute parcă anume pentru a te face să crezi că ai nimerit într-un plin corn al abundenţei. Ace, brice şi ibrice, zarzavaturi, papuci, cireşe, flori, covrigi, toate par prinse parcă într-un vârtej al negoţului pentru toate buzunarele, toate portofelele, e imposibil să pui piciorul pe alee fără să pleci cu ceva în traistă.
Covrigăriile şi brutăriile sunt primele, dimineaţa, care intră… în pâine. Muşterii stau la rând, iar aerul te gâdilă cu aromele de franzelă fierbinte, vanilie şi zahăr caramelizat. Numai bine pentru un mic dejun din mers. „Covrigul e hamburgerul săracului!”, glumeşte cineva.
„Veniţi la noi şi plătiţi mai puţin!”, „Sfaturi profesioniste!”, „Înfloresc ofertele” – pregătesc afişele publicitare terenul pentru cumpărători.
Dughenele pestriţe se înşiră de o parte şi de alta şi îţi iau ochii cu imaginea lor caleidoscopică de bazar oriental. De altfel, o bună parte din marfa de pe tarabe e de prin Turcia, China, Vietnam - baxuri de încălţăminte, haine, farfurii, căni şi ustensile par a se fi revărsat în Micro 39 pe aceste „drum al mătăsii” şi al chilipirurilor de tot felul. „Unde mai găseşti pantofi cu 35 lei? Sau unele de trebuinţă, ieftine şi bune, pentru o pomană? La pensia noastră avem bani să cumpărăm de la mall?”, ne spune doamna I.Iolanda, clientă veche pe Aleea Comerţului. Astăzi n-a ieşit să facă achiziţii de „mărfuri industriale”, ci să ia câte ceva pentru un borş de legume. „Mai pui o lobodă, un dovlecel, un cartof din cel nou, mai pui o smântânică şi de bine, de rău, cu 15-20 lei îţi iese ceva acolo, mai de vară… Dar astea noi, ieşite acum – păstăi, mazăre, roşii sunt cam scumpe totuşi, pentru puterile noastre. Şi asta în condiţiile în care piaţa din Micro 39 e cea mai ieftină din oraş”, ne mai zice dna Iolanda.
Nu departe de terasă, zarzavaturile stau înşirate ca la paradă – ceapă (1 leu/legătura), usturoi (1,5 lei/legătura), leuştean (0,5 - 1 leu/legătura), dar şi câte un bujor sau un trandafir strecurat printre legături întregesc oferta. „Toate sunt de la noi, din grădina personală!”, se jură o zarzavagioaică. „Toate proaspete, dimineaţă le-am adunat!”, nu conteneşte ea să-şi laude marfa.
Niţel mai încolo, chiar înainte de intrarea în hala de produse agro-alimentare, ne atrage privirea parada multicoloră a muşcatelor (10 lei), petuniilor (20 lei), flori de piatră (3 lei), salvie (2 lei) şi regina nopţii (1 leu). „Sunt crescute la Galaţi. Proprietarul are seră, el le pune, el le creşte, el le vinde. Acu’ are puţină treabă, stau eu aici”, ne spune tacticos un domn aşezat pe un scăunel, care tocmai sporovăia cu vreo doi cunoscuţi.
Pe Aleea Comerţului viaţa merge înainte, după sezon, după buzunar. „Fiecare cu norocul lui! - ne zice cineva – Dar, că ai, că n-ai, o pâine, un morcov, un pătrunjel tot trebuie să pui pe masă!”.
„La Rusu”, angajări pentru „Bar, bragă şi grătar”
Acum nu că toate or fi lapte şi miere în negoţul din Micro 39. Dacă ai o prăvălie mai mare şi trebuie să angajezi pe cineva, atunci chiar că ai mult de furcă. Pe terasa „La Rusu”, unde nu-i cetăţean de prin zonă care să nu fi călcat măcar odată pentru a rade o bericică sau un mititel, de luni bune stă un afiş „Angajăm personal / Bar-grătar-bragă”. „Angajaţii stau o lună, dacă stau, şi pleacă. Ce se întâmplă? Le dă statul ajutor. Că dacă nu le-ar da statul bani, poate că le-ar veni la unii şi chef de muncă!”, ne spune cu năduf nea Iftim Balâc, administratorul terasei. Chiar zilele alea, mai să spună că are noroc de un nou angajat, dar n-a fost chip. „A venit, i-am făcut actele, a stat o zi, după care a plecat! Mai este unul, mi-a furat banii şi de trei ani mă judec să recuperez paguba. Şi aştept judecătorii să spună să-mi dea banii. Când or să spună? Nu prea se grăbesc…”, ne mai zice nea Iftim. Iar povestea cu angajaţii e una. Dar mai sunt şi alte cheltuieli, iar „sezonul estival” pe terasă e destul de scurt. Când vine toamna şi iarna, te omoară. Vara te duce aşa, să pluteşti. Mai vine lumea la un mic, la o bere, dar şi impozitele sunt pe măsură, şi chiria, şi salariile. Şi cu ăştia care cântă (casetofonul – n.r.) – trebuie să plătesc uniunea compozitorilor, muzicologilor, ce-or mai fi ei – drepturi de autor! Unde mai pui că te mai trezeşti şi cu câte un control care-ţi caută nod în papură…”, ne mai mărturiseşte comerciantul.
Ceai, seminţe şi dulceţuri naturale
Printre magazinaşele de tot felul de pe Aleea Comerţului, ne atrage privirea un panou pe care scrie „Sfatul de sănătate”. Iar dedesubt, înşirate, stau calităţile seminţelor de dovleac: combat depresia, sunt bune şi la inimă, combat colesterolul şi încă vreo alte două beteşuguri. E un magazin naturist, iar cum ai păşit în el eşti asaltat de o aromă de ceai şi bergamotă, ca într-un vis oriental. „E un magazin mai select, pentru lume care ţine la sănătate, dar încercăm să păstrăm nişte preţuri accesibile”, ne spune Cătălina Lăpuşneanu, vânzătoare şi ghid printre toate minunile de condimente, seminţe şi plante aromate. Cel mai bine se vând mixurile de seminţe, aflăm noi, dar şi condimentele pentru bucate alese au căutare. Se atacă şi nişa produselor fără gluten sau a celor fără zahăr. Dar tot acolo se găsesc şi miere de albine şi dulceaţă sută la sută naturală, de la producători autorizaţi. Din când în când trebuie să ne mai răsfăţăm puţin, iar un ceai sau o linguriţă de dulceaţă adevărată ar fi tocmai bune pentru aşa ceva.
Hala agroalimentară, sufletul legumiculturii
„Turnul Babel” cu căpşuni, castraveţi şi răsaduri de ardei. Cum intri în Hala Pieţei Agroalimentare din Micro 39 poţi cuprinde dintr-o privire, de la înălţime, toată oferta. Aparent pare un fel de „Turn Babel” în care s-au amestecat fructele şi legumele de toate formele şi culorile, însă un obişnuit al târguielilor găseşte repede firul călăuzitor spre produsele la care tânjeşte.
Chiar în mijloc tronează o grămadă de pepeni (de import, desigur), mai la dreapta şi-au ocupat teritoriul vânzătorii de cartofi, ceapă, varză, vinete, iar în stânga e raiul fructelor, fie ele din grădinile noastre sau aduse din alte colţuri ale lumii.
Chiar la intrarea în hală ne întâmpină nea Maricel Dragomir, mătcaş prin naştere, fileştean prin legumicultură şi gălăţean printre târgoveţii din hala agroalimentară. Deschis la vorbă, omul e tot o poveste. Şi nu mică ne e mirarea când aflăm că, de meserie, legumicultorul nostru e… siderurgist!
„Da, aşa e! Am ieşit din combinat – am lucrat la Cocserie, până în 2011 – aveam şi vechime, m-am săturat de el! Şi ce mi-am zis: eu sunt din Matca, de mititel mi-a arătat tata cum se pune o roşie, cum ai grijă, tot meşteşugul. Şi am arendat nişte teren la Fileşti, am făcut şi două solarii. Soţia e casnică, din agricultură trăim. Punem câte puţin din fiecare – un pic de ardei gras, un pic de gogoşar, ardei iuţi, bostănei, păstăi. Ce punem mai mult, roşiile! Roşia e la putere, de, doar sunt din Matca!”, ne spune nea Maricel.
Cu vânzarea „e binişor”, dar asta pentru că se merge „pe fidelizare”. „Cu atâtea supermarketuri în zonă, noi, ca producători, ne cam învârtim în cheltuielile noastre. Dar noi mergem, v-am zis: mai puţin, dar mai bunicel. Fără să bagi chimicale ca la supermarket, unde te atrage cu două, trei produse şi până la urmă-ţi umple căruciorul. Au stilul lor de a face comerţ, au venit de afară cu el. Eu, aici, am clienţii mei, nu pot să mă plâng. Merg cu un preţ mai bunicel, dar şi mai aproape de natură, iar oamenii apreciază asta”, ni se explică.
Acum au mers bine răsadurile, că pe astea nu prea le iei de oriunde – fire de roşii, de ardei iuţi, de ardei – nea Marcel le ţine pe toate în lădiţe şi ţi le prezintă, îţi mai dă şi un sfat, dacă e nevoie, să iasă recolta bună.
Pe tarabe au apărut însă fructele, iar căpşunile îţi iau ochii, cu dulceaţa lor durdulie şi roşie ca focul. Unde mai pui că, la 5 lei/kg, chiar poţi spune că preţul e bun.
„Acum e sezonul! Au ieşit de vreo două săptămâni, mai ţine vreo săptămână şi gata! Acum e timpul dulceţurilor!”, ne spune Lenuţa Cerbu, care abia se vede din spatele grămezilor de bunătăţi. Din apropiere ne mai fac cu ochiul piersicile şi caisele din Grecia, dar parcă tot cireşele de mai, de pe la noi, mai ales dacă le iei cu vreo 6 lei/kg sună mai bine. Dar gusturile nu se discută, mai ales când ai de unde alege. Unde mai pui că şi în afara halei stau înşirate divizii întregi de lăzi cu roşii, ardei, capia, castraveţi, iar lumea forfoteşte în stânga şi-n dreapta, spre încântarea vânzătorilor care nu mai prididesc cu cântăritul mărfii. Drept e că, aici, mai avantajaţi sunt vânzătorii din afara halei, care au şanse mai mari să prindă din prima clienţii, dar, ce să-i faci, pierzi, câştigi, negustor te numeşti!
Maidanezi de târg sau târg de maidanezi?
Dacă este un lucru nu prea pe placul muşteriilor care vin pe Aleea Comerţului şi la Hala din Micro 39, atunci despre câinii vagabonzi e vorba. „Dom’le, e incredibil! Nu mai scăpăm de maidanezi! Sunt haite întregi, să te ferească sfântul să le ieşi în cale când li se pune lor pata şi sunt puşi pe harţă!”, ne zice dl C.Vasile. „Unde mai pui că – uite! – acolo ai marfă, acolo vine câinele şi se pişă! Păi, e normal aşa?”, ne mai spune cetăţeanul. Drept e că, unii dintre maidanezi au mai fost strânşi de serviciile municipalităţii, dar resursa canină din Micro 39 pare inepuizabilă. Iar dulăii se simt ca la ei acasă printre tarabele de tot felul. Unii dintre ei îşi fac siesta chiar lângă magazine, întinşi în mijlocul drumului, nepăsători la toată forfota din jurul lor. Par bine hrăniţi, blana le luceşte, de unde se vede că nu prea au grija zilei de mâine. De altfel, unii dintre proprietarii magazinelor par a-i proteja. „Le mai dau o bucată de pâine, de ceva, mai stau şi ei pe aici. Ziua stau şi ei pe aici, nu fac rău la nimeni, dar noaptea ne mai apără de hoţi. Că, uite, de maidanezi toată lumea se ia de coada lor, dar pe golanii care dau cu jula prin târg nu-i mai aleargă nimeni!”, ne zice unul dintre comercianţi. Cam asta-i şi în Micro 39 – unii vor să scape de câini, alţii că să fie lăsaţi în pace. Fiecare cu argumentele lui, cu dreptatea lui. Iar dulăilor nu le pasă prea mult nici de unii, nici de alţii.
Cine-a pus groapa în drum
Chit că pe Aleea Comerţului găseşti cam tot ce-ţi trece prin cap în materie de larg consum, în ceea ce priveşte prezentarea mărfii, unii dintre cetăţenii din zonă au unele critici. „Pe de o parte e bine că mai găseşti una, alta, dar uitaţi-vă cum s-a dezvoltat zona – una mai la stânga, unul mai la dreapta, unul băgat până în mijlocul aleii, altul s-a căţărat nu ştiu pe unde, din punct de vedere estetic e discutabil ce-a ieşit”, ne spune domnul T. Ion.
O altă problemă ar fi căile de acces. Gropile par a fi şi ele la „superofertă” pe anumite porţiuni, iar unele dintre ele sunt deja cu vechime în câmpul comercial. „Sunt periculoase, pentru că mai sunt oameni în vârstă, copii, dacă mai cari şi nişte sacoşe şi se întâmplă să te împiedici, să cazi, se poate întâmpla o nenorocire. Nu-i mare lucru să pui, pe ici, acolo, un strat de asfalt, dar trebuie puţină voinţă din partea celor care se ocupă cu astfel de lucruri”, ne mai spune domnul T. Ion.
Joi, ne vedem la Staer
„Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori cu ce probleme se confruntă în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 31 mai, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru de lângă magazinul Staer, pe strada Siderurgiştilor, pentru a ne spune ce probleme sunt în cartierul dumneavoastră, dar şi pentru a le sugera autorităţilor ce pot face pentru remedierea lor.
Dacă nu puteţi ajunge la întâlnirea cu cititorii
În cazul în care nu reuşiţi să ajungeţi la întâlnirea săptămânală din cartierele gălăţene, pentru a ne spune, faţă în faţă, problemele cu care vă confruntaţi în zona în care locuiţi, „Viaţa liberă” vă pune la dispoziţie o adresă de e-mail la care puteţi face sesizări. Astfel, este suficient să scrieţi sesizarea dumneavoastră pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., de unde va fi preluată spre publicare. Vă mulţumim!
