Mai ceva ca pe Discovery. Raiul ciupercilor de la Umbrărești
Foto: Ovidiu Amălinei

Mai ceva ca pe Discovery. Raiul ciupercilor de la Umbrărești
Evaluaţi acest articol
(20 voturi)

Chiar dacă vorba cu „ieşitul ciupercilor după ploaie” ne-ar lăsa să credem că relaţia cu familia… agaricaceelor e una destul de uşoară, a scoate profit din cultivarea ciupercilor Champignon nu e o misiune tocmai uşoară. Dar nici imposibilă. Ilie şi Nicoleta Vintilă, tată şi fiică, din Umbrăreşti, au demonstrat acest lucru. Acum au mai bine de 10 de ani de experienţă în ciupercărie, iar produsele lor se găsesc în mai toate lanţurile de supermarketuri din Galaţi.

Dacă am spune că afacerea familiei Vintină este una „ca în filme” n-am greşi prea mult. Asta pentru că ideea de a cultiva ciuperci i-a venit lui Ilie Vintilă în timp ce se uita… la un reportaj pe Discovery Channel, unde taman despre astfel de investiţii era vorba. În fine, „momentul zero” al tărăşeniei a fost cu vreo câţiva ani mai devreme, când IAS-ul la care lucra drept contabil domnul Ilie s-a închis şi a trebuit să ia, practic, viaţa de la început. „După ce s-a închis IAS-ul, tatăl meu – ce să facă? – a plecat la muncă în Italia şi a lucrat pe unde a putut, în construcţii mai ales. Totul ca să pună un bănuţ deoparte. Iar în 2007, când s-a întors în ţară, s-a nimerit să vadă documentarul acesta pe Discovery. I-a plăcut ideea, că e meticulos de felul lui (de, ca toţi contabilii… - n.r.) şi uite aşa ne-am apucat de cultivat ciuperci!”, ne-a mărturisit Nicoleta Vintilă.

Primele elemente, mai la concret, despre cum se porneşte o astfel de afaceri, dl Ilie Vintilă le-a aflat după ce a vizitat o ciupercărie din Iaşi. „Am văzut despre ce este vorba. Era acolo un domn Păduraru, care ne-a explicat ce presupune tehnologia, cum se dezvoltă o astfel de afacere, chiar ne-a ajutat ulterior şi ne-a ajutat să ne facem serele, ne-a explicat etapele, ne-a dat sfaturi ce ne-au fost de mare folos”, ne mai spune doamna Nicoleta.

Ciuperci „în valuri”

Una peste alta, pentru început, familia Vintilă a pus la bătaie 30.000 de euro pentru a pune bazele primei hale de producţie. Echipamentele, inclusiv structura serei, instalaţiile de frig, de climatizare, au fost aduse din Olanda. Dar şi materia primă – compostul special şi sămânţa – tot „de afară” – Olanda, Ungaria – chiar şi acum trebuie aduse.

„Asta e doar o parte. Ca să înţelegem procesul de producţie am plătit un tehnolog din Ungaria, care a venit aici şi ne-a învăţat cum să facem, cu tot ce presupunea ciuperca în sine. În fine, nici aşa nu a fost chiar uşor, ulterior le-am învăţat pe toate – cu pierderi, cu greutăţi, dar am mers mai departe, pentru că „ai intrat în horă, trebuie să joci. Îmi aduc aminte, când am populat prima hală, când au început să iasă ciupercile am stat o zi şi o noapte la cules, nu mai apucam să le strângem, culegeam aici, ieşeau dincolo. După aia am aflat cum mai trebuie rărite, că sunt mai multe „valuri”, cum se sortează. Dar atunci nu mai ştiam să facem de atâtea ciuperci, am dat de pomană în tot satul, mare bucurie a fost!”, ne povesteşte doamna Nicoleta.

Cu fiecare recoltă de ciuperci afacerea a crescut, iar acum familia Vintilă a ajuns să aibă şapte hale de producţie – patru la Fârţăneşti şi trei la Umbrăreşti. Iar dacă la început vindeau en-gros doar în Piaţa Basarabiei, acum au intrat cu distribuţia în lanţurile de supermarketuri.

„Am văzut că oamenii caută produse româneşti. Şi sesizând acest lucru am tot trimis e-mailuri, telefoane, am mers în magazine şi am încercat să discutăm cu managerul de raion şi aşa, încet-încet, discuţiile au evoluat într-un mod pozitiv. Am trimis oferte, ulterior ni s-a răspuns şi am primit contracte în principalele lanţuri de supermarketuri din zona Galaţi, dar şi în unele magazine din Brăila”, ne se explică.

La concurenţă cu importurile

În prezent, din halele familiei Vintilă pleacă cam 1.500 kg de ciuperci pe zi şi încă ar fi loc de creşterea producţiei. „Ne-am gândit să deschidem şi o fabrică de procesare ciuperci, pentru îmbuteliere în borcane, am şi luat echipamentele, dar ne-am oprit. Asta pentru că, dacă luăm costurile – prelucrare, ambalare, etichetare, mâna de lucru – ieşeam în pierdere la preţul cu care puteam să vindem. Ce se întâmplă? Importurile. În alte ţări se acordă subvenţii pe cantitatea de ciuperci vândute, ceea ce, desigur, ne pune pe noi în dezavantaj. Chiar şi în supermarketuri, în anumite perioade, aduc marfă din Polonia, nu de la noi! În România, din păcate, nu există o strategie pentru dezvoltarea acestui sector, nici vorbă de subvenţii, aşa că, asta e!”, ne spune dna Nicoleta.

O altă problemă ar fi forţa de muncă. „Poate că nu o să vă vină să credeţi, dar nu avem angajaţi din zona noastră - nu vor, nu vin la muncă - îi aducem de la Jorăşti, de la vreo 50 km. Am cumpărat maşină, am pus şofer ca să-i transporte, să-i ducă şi să-i aducă. Altfel, riscam să închidem afacerea…”, ni se explică. Dincolo de aceste obstacole, însă, familia Vintilă se arată încrezătoare: „În orice domeniu există riscuri, important este să nu renunţi!”. Şi poate, cine ştie, poate că va veni şi vremea când „motoarele” ciupercăriilor vor lucra toate din plin.

Citit 15563 ori Ultima modificare Joi, 21 Iunie 2018 17:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.