Drumurile neasfaltate transformă fiecare incursiune în cartier într-o aventură off-road * Mormanele de gunoaie, sursă de boli şi lipici pentru ciori şi câini * Fără trotuare, locatarii din Bariera Traian îşi riscă viaţa la fiecare pas * Maşinile de mare tonaj zguduie pereţii
De-a lungul campaniei Vieţii libere cu problemele din cartiere, am găsit mulţi oameni nemulţumiţi de mizeria existentă în cartierul lor, dar parcă niciunul nu bate cartierul din Bariera Traian. Numai dacă stai în intersecţia mare din Barieră şi îţi vine să plângi. Dacă, totuşi, ai curaj să laşi strada principală şi să te aventurezi pe aleile lăturalnice, perpendiculare pe Traian, atunci poţi rămâne mut în faţa, nu a mizeriei, ci a mormanelor de gunoaie. Sunt imagini de film, pur şi simplu: leşuri, plăpumi, haine, papuci, reziduuri menajere, toate la un loc. Ca peisajul să fie complet, mai vezi şi nişte ciori plonjând deasupra mormanelor, bătându-se cu câinii pentru resturi, iar puţin mai încolo pe gardul unei cocioabe nişte haine vechi la uscat. Pe jos, numai nămol, pentru că asfaltul pe acolo este doar vis. Şi tot vis este să reuşeşti să ieşi cu maşina de acolo. Şansele ca un şofer să intre şi să iasă din cartier sunt extrem de mici. Doar posesorii de maşini 4x4, amatori de off-road, au ce căuta în fundăturile Barierei Traian. Pe o vreme ca asta, când ba plouă, ba ninge, abia reuşeşti să scoţi un picior, că se scufundă celălalt. Peste toate astea, zgomot de tiruri şi tramvaie, o muzică numai bună pentru o siestă cu vibromasaj.
Blocaţi cu maşina în drumul cu nămol
De când şi-au ridicat casele în Bariera Traian, în vale, oamenii care stau departe de şosea, pe aleile perpendiculare pe Traian, pe Traian 390 şi 432, de exemplu, stau în mocirlă. Potrivit locuitorilor, municipalitatea a dus la un moment dat nişte pietriş, dar a fost luat de apă. Fără asfalt, în caz de urgenţă, ambulanţele intră foarte greu sau deloc. „De când locuiesc eu aici, din 1981, nu a intrat nicio volă iarna, nimeni nu vine să deszăpezească. Noi locuim la ţară, nu la oraş. Este un noroi de nedescris când se topeşte zăpada sau plouă. Rămâi cu încălţările în noroi. Acum doi ani au pus zgură, dar s-a luat la prima ploaie”, a spus Neculai Matei.
De altfel, că în Bariera Traian se mai poate intra, dar în nici un caz nu se poate să ieşi, am simţit-o şi noi, echipa "Vieţii libere", pe pielea noastră. Pentru că orice reportaj înseamnă să te duci să vezi cu ochii tăi, să faci fotografii, să verifici, am încercat să intrăm pe străduţele de care ne-au vorbit oamenii. Am mers să vedem mizeria şi glodul şi acolo am rămas. Am rămas cu maşina blocată în nămol şi a trebuit să împingem automobilul timp de o oră şi ceva ca să ieşim. A fost nevoie să improvizăm tot felul de soluţii, am strâns haine, plăpumi murdare de bălegar şi rupte, plăci de orice fel, pietre, să le punem în faţa roţilor, astfel încât ele să nu mai alunece şi să putem înainta. După o oră şi jumătate de lupte cu nămolul, am reuşit să ieşim. Concluzia: fără o maşină de teren echipată nu ai ce căuta acolo. Din păcate pentru noi, am vrut să verificăm.
Paradisul ciorilor şi câinilor
La aproape fiecare margine de drum te loveşti de munţi de gunoi şi, implicit, de focare de infecţie. Dar se pare că nimeni dintre oficiali nu vede, iar trecătorii se lipsesc de pungile de gunoi fără să le pese că acolo mai şi locuiesc oameni şi tot acolo copiii ies la joacă. Cetăţenii acuză şi marile companii, fabrici, abatoare din zonă, care, probabil, nu se ruşinează să arunce deşeuri, pentru că, altfel, nu îşi pot imagina cum pe câmp sau la marginile de drum să fie atâta mizerie. „E sufocant, toţi care trec aruncă în drum deşeurile. Suntem înconjuraţi de mizerie. Dacă la marginea drumului e mizeria asta, vă daţi seama cum e pe câmpurile care ne înconjoară”, a spus M.T. Ciorile nu se sinchisesc de casele din apropiere şi survolează mereu deasupra gunoaielor, iar câinii îşi pun şi ei speranţe că ar putea găsi ceva în vreo pungă aruncată la marginea drumului.
Strada Traian nu e Champs Elysees
Chiar dacă strada Traian este folosită atât de maşinile de mare tonaj, cât şi de cele de mic tonaj şi autoturismele care fac transport public, trotuarele lipsesc. Pietonii sunt obligaţi să meargă pe lângă maşini. „Nu ai pe unde merge, nu sunt trotuare, trebuie să mergi cu copilul de mână pe lângă maşini. Mai sunt porţiuni de trotuar, dar sunt prea înguste şi sunt stâlpi de electricitate exact în mijlocul lor. Dacă vrei să treci cu căruciorul, nu poţi, te loveşti ba de maşini parcate, ba de stâlpi. Nu ai altă şansă decât să mergi pe şosea, unde rişti să fii spulberat”, ne-a declarat Cristina Ignat.
Case zdruncinate de tiruri
Pentru că la momentul respectiv nu au avut posibilitatea de a-şi ridica o casă în altă parte, oamenii din Bariera Traian suportă acum consecinţele zgomotului etern al maşinilor şi tramvaielor, dar şi zguduielile pe care le produc acestea zi şi noapte. „Tremură toţi pereţii. Dacă trece un tir, simţi cu tot corpul. Este un zgomot infernal uneori”, ne-a explicat unul dintre locuitori. În asemenea condiţii, nu numai că cetăţenilor le este foarte greu să se odihnească, dar odată ce îşi fac curaj să iasă din casă se lovesc de nămol, mizerie şi pericolul de a fi călcaţi de maşină.
