Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Moto: "cunosc două doruri grele: dorul meu şi-al mândrei mele!" [Cornel Udrea - Kant (despre cunoaştere)]

Şi ce frumos...să stai pe marginea uitării
 de nicăieri şi de acum şi de atunci...
şi să spui plânsuri printre gene ambigene,
din suflet mult şi din irisuri foarte lungi!

Irisuri lungi şi verzi şi negre şi păcate,
irisuri smulse din uitare până când
tot ce se vede-i ofilit şi n-are unde
să se ascundă...şi rămâne lebădând!

S-aude spaţiul cum dă timpul înainte,
s-aude timpul cum dă spaţiul înapoi...
şi eu aud, şi tu auzi...ce conjugare
şi ce declin într-un trifoi cu patru foi!

S-aude şoapta sentimentelor uzate,
se vede umbra cărnii noastre...oare-a fost
ceva mai sfânt decât atâta aşteptare
care ne ştie toată moartea pe de rost?!

Citit 4725 ori Ultima modificare Joi, 24 Ianuarie 2013 13:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.