Între Gară şi Port, două importante intrări în oraş, acum triste, de unde se fuge spre oraşe mai vii, zace în comă Cartierul Gării, modernizat la finele secolului XIX de prinţul-primar Moruzi, de la care i-a rămas şi numele. Banalitate de târguşor murdar, unde nu se întâmplă nimic! E o periferie aflată, culmea, chiar în centru, căci cât este să urci dealul până în strada Al. I. Cuza, fosta „uliţă de privit” spre Gara - fascinantă atracţie tehnologică de sfârşit de secol XIX, apoi, imediat, în Domnească? Aici mai poţi vedea şi căruţe cu cai, urmărite de praf şi de haite de câini. Care nu te lasă nici să admiri statuia eroilor Primului Război Mondial – te latră de nu te vezi!
Am ajuns aici chiar de Ziua Mondială a Fericirii, pe aceleaşi străzi adormite pe care colegii noştri le-au bătut şi anul trecut în vară, ca să vedem ce s-a mai întâmplat. Mai nimic! Despre ne/isprăvirea reparaţiilor nici acum ale străzii Ana Ipătescu o să puteţi citi mai multe tot în ziarul nostru. Pe jumătate asfaltată, artera se termină brusc în pâmânt desfundat, pietriş, cu noroaie când plouă, sufocat de praf în rest, un iad pentru maşini, care plimbă apoi mizeria! Mai bine ocoleşti şi mata pe străduţe întortocheate, când mai bune, când mai găurite, adevărat labirint cu căsuţe purtând încă exotismul începutului de veac XX, cu case mici, bătrâneşti, din loc în loc chiar mici vile. Străzi cu nume istoric, precum Vasile Lupu, domnul ce ne-a modernizat primul târgul, ori strada Dimitrie Cantemir, gălăţeanul, mini-replică la ditai cartierul dintre oraşe. Nae Leonard, născut pe str. Moruzi, la nr. 8, dă însă numele unei străzi… tocmai în partea cealaltă a oraşului!
Gara kaki şi „troiţa” verzuie
Vizavi de Autogară, care ar merita şi ea un var pe interior, mall-ul de pe str. Ipătescu e tot abandonat, nefinalizat. Te îndrepţi cu speranţe spre Gara CFR: mde, clădire modernă! Însă vopsită sumbru, kaki. Intri lăturiş, pe-o uşiţă! Uşile automate? Canci! – vorba ţigănească. Lucrările la peroane sunt neterminate: treci printre panouri învechite, cu numele constructorului „dispărut” şi bălării printre linii. Constatăm şi că – ura! – se lucrează iar în zona peroanelor! Aveam să aflăm veşti mai bune la Regionala CFR de pe Domnească, în fosta Primărie pe vremea primarului Moruzi.
Bătrâna gară, cu trăsuri în faţă, care îl aştepta pe Cuza ca „să dea prima sapă” la temelie, a fost bombardată în 1944! Gara cam „sătească” din vremea comunistă a dispărut sub buldozerele modernizării,după revoluţie; va urma şi clădirea veche, dărăpănată, din dreapta Gării. La ieşire, spre staţia auto, tronează, romantic, iluminată monumental, o locomotivă cu aburi. Adevărată! Atracţie pentru ochi, excelentă pentru un occidental.
Eroii şi maidanezii
Ca să ajungem la Regionala CFR, urcăm „spre oraş”, prin larga Piaţă „Ion Heliade Rădulescu”, nume fără altă legătură cu ceva gălăţean. De aproape un secol, piaţa aşteaptă să se isprăvească şi construcţia grupului statuar care trebuia să simbolizeze România Reîntregită. Ridicat în 1926, soclul, ce trebuia să poarte un vultur din bronz, este străjuit de un soldat din Primul Război Mondial. Statuia, jignită de cabluri şi stâlpi strâmbi de iluminat, este păzită de câinii haimana, la intersecţia străzii Gării, numită înaintea comunismului Lascăr Catargiu – după fostul nostru pârcălab vremelnic şi prim-ministru de patru ori, cu str. Dogăriei, fosta Uliţă a dogarilor, şi str. Ana Ipătescu, revoluţionara cu pistoale ce a eliberat guvernul revoluţionar la 1848. În jur, a mai dispărut cârpeala: Primăria a „ras” de anul trecut o serie de chioşcuri din zonă. A lăsat şi mizerie, resturi de fundaţie. Alte chioşcuri cu geamuri sparte, evacuate, aşteaptă buldozerul.
Pomană...pentru autorităţi?
„Treptele Moruzi” de pe bifurcarea străzii Cuza, altfel impozantă perspectivă spre gară, au la bază o icoană mare, încadrată într-un fel de troiţă în culori de bucătărie, verzuliu cu alb. Scrie pe ea, coclit, că a pictat-o, în ´97, Virgil Tofan şi a fost donată de familia Roman Giorgică, din Balinteşti. Un oraş întreg datorează deci, de bine, de rău, recunoştinţă pentru protecţia divină şi stilul iconografic… rural unor oameni dintr-o comună! Breee, nu ne-a dus capul la ceva urban! Te-ai aştepta să găseşti acolo mai bine bustul prinţului-primar Moruzi, cel distrus în 1948, privind trist la ce a mai rămas din modernizările lui… În 1936, aflu de la publicistul Virgil Guruianu, bustul primarului Alexandru Moruzi (1815 – 1878, care ne-a modernizat radical, primul care a apelat la un împrumut public, pentru lucrări uriaşe), lucrare realizată de Oscar Späthe, bust înalt de 1,5 m., a fost inaugurat în noiembrie 1936, deasupra icoanei de azi – „pe un soclu în strada Cuza Vodă deasupra scărilor ce coboară în str. Eliade Rădulescu”, în prezenţa autorităţilor timpului şi a unor foşti primari. Cezar Bolliac elogia activitatea fostului edil, „Galaţii fiind un oraş model, exemplu pe care-l pot urma chiar şi capitalele Bucureşti, Iaşi şi Craiova“. Acum, nefiind un exemplu, nu ne trebuie bust!
Parc tematic şi arteziană
„N-am reuşit să facem lucrări de câţi bani avem alocaţi anul acesta, dar şantierul continuă”: se prelungesc liniile ferate din faţa peronului Gării, ne spune ing. Laurenţiu Seceleanu (foto), director CFR infrastructură la Regionala CFR. Managerul speră ca în aprilie sau mai să se stabilească în fine câştigătorul licitaţiei, care să se şi apuce de treabă. Ca şi anul trecut, când presa a mai deschis subiectul, targetul finalizării lucrărilor la proiectul început în ´87 a rămas, optimist, anul 2015. Când va fi modernizat accesul la linii, cu pasaje dotate cu scări rulante. Gara va rămâne în aceleaşi culori sinucigaşe? „E o şansă să schimbăm şi asta. Gara a fost dată în folosinţă în 2007 şi ar trebui să o vopsim acum din nou, deja a început să se coşcovească prin spate. Nici mie nu-mi place culoarea, dar au impus-o atunci arhitecţii.”
Surprize, surprize…
La ieşirea din Gară, spre oraş, s-au betonat şi protejat deocamdată cu gard, spaţii largi, unde urmează să fie amenajat un părculeţ, o fântână arteziană şi un parc tematic: o expoziţie de locomotive vechi, pe lângă cea deja instalată. „Toate locomotivele sunt de patrimoniu şi sunt ale noastre: vreau să duc acolo şi un plug de zăpadă de epocă, şi un vagon de epocă. În care se pot organiza şi activităţi culturale... Nu promit, dar anul acesta vreau deja să mai aduc un exponat acolo. Părculeţul sper să-l amenajeze Primăria tot anul acesta.”
Au redemarat lucrările
Lucrările la Gară au început acum 27 de ani: s-a construit clădirile, s-au demolat cele vechi, dar pentru peroane, după falimentul constructorului, UNICOM S.A., CFR a trebuit să aştepte derularea birocratică a procedurilor unei noi licitaţii, contestaţiile etc. Acum, după patru ani de stagnare a lucrărilor, până la finalizarea licitaţiei, s-au alocat fonduri şi deja se prelungesc liniile ferate.
Început (sau sfârşit?) de lume...
Aproape de Viaduct, în bălării, descoperim un vechi capăt de linie ferată, numai bun acum pentru un muzeu (bineînţeles, mai întâi curaţat!) simbolizând parcă un capăt de viaţă şi pentru cartierul Gării, care "se varsă" spre Dunăre, în Oraşul de Jos, inundat periodic, de secole, decalat de modernitatea oraşului Galaţi...
