În ce hal a ajuns CARTIERUL PORT, fosta zonă etalon a oraşului
Foto: Foto Bogdan Codrescu

În ce hal a ajuns CARTIERUL PORT, fosta zonă etalon a oraşului
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Plătitorii de impozite şi taxe de aici vor şi ei asfalt


A trecut mai bine de jumătate de an de la ultima noastră vizită în zona Port, iar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Câteva străzi au fost refăcute, însă străduţele adiacente, cele care nu depăşesc 200 de metri în lungime, arată din ce în ce mai rău. „Parcă locuim la ţară. Aşa ceva nu se poate. Dacă plouă mai tare, nu putem ieşi din case decât cu cizme de cauciuc. Ni s-a schimbat sistemul de canalizare şi nu ne mai inundăm, dar, pentru că nu avem asfalt pe stradă, apa se adună şi se transformă în noroi...”, ne-a spus Vasile Onofrei, primul domn care a venit la întâlnirea noastră cu cititorii. Aceasta este, de altfel, prima doleanţă a oamenilor din zonă. Asfaltul.

Cartierul pe care gălăţenii îl numesc Port a fost, pe vremuri, un etalon al oraşului. O carte de vizită. Toţi cei care treceau cu vapoarele pe Dunăre acum câteva zeci de ani considerau portul un adevărat centru al vieţii oraşului. Acum, oamenii spun că a numi acest cartier o periferie este o exprimare mult prea blândă.

De la mici afaceri şi pasaje pietonale, la ruine şi şanţuri

În periplul prin cartier, am închis ochii şi am încercat să îmi imaginez cum era pe vremuri. Oamenii vedeau, atunci, case negustoreşti, multe prăvălii, berării, cafenele, cofetării. Cu ochii deschişi, am văzut garaje înghesuite, trotuare înguste, crăpate, murdare, pe alocuri inexistente. Stâlpii de electricitate şi de iluminat tronează în mijlocul acestora, forţându-i pe cei care locuiesc în zonă să circule pe carosabil şi să se pună, astfel, la mila vitezomanilor. „Din fericire, drumurile din cartier arată destul de prost, aşa că sunt puţini şoferii care se încumetă să circule cu viteză. Că altfel, nu cred că ar fi prea mulţi oameni care ar avea curaj să se plimbe prin cartier”, ne-a mai spus Vasile Onofrei, care a văzut zona schimbându-se pe parcursul anilor.

Pe străduţele unde asfaltul există, prezenţa acestuia se datorează tot oamenilor, care au pus bani şi au modernizat, cât de cât, carosabilul. Dar, din lipsa fondurilor, ei nu au reuşit să îl îngrijească, aşa că este ondulat sau plin de gropi. Acest lucru îi afectează cel mai mult pe şoferi, care sunt forţaţi să intre pe contrasens pentru a ocoli gropile. Astfel, riscul accidentelor în zonă este foarte crescut.

Cu toate acestea, oamenii îşi plătesc taxele la zi, deşi sunt destul de mari. „Drumurile noastre arată mai rău ca la ţară, dar plătim taxe exact ca la oraş. Totul e posibil în România...”, ne-a spus, indignat, Nicolae Spânu, care locuieşte în cartier din 1972.

Cel mai bun exemplu este strada Crişana, un segment de stradă de cel mult 150 de metri în lungime, unde sunt nu mai mult de 40 de case. Aici, asfaltul este o himeră, iar oamenii au renunţat de mult să mai spere la o îmbunătăţire. „Nu de mult, strada noastră a fost săpată ca să se repare instalaţia de canalizare, dar şi cea de gaze. Aveam piatră cubică pe stradă atunci şi era bine. După ce s-au terminat lucrările, s-a pus pământul peste gropi şi a fost lăsat aşa. Nici măcar piatra cubică nu a mai fost adusă înapoi. Ne-am gospodărit tot singuri şi am turnat balastru, dar nu rezistă, mai ales când plouă”, ne-a spus Vasile Onofrei.

Este nevoie de piaţă şi supermarket

Aceasta este una dintre cele mai vechi probleme ale cartierului. Oamenii se plâng de ani buni că drumul până la cea mai apropiată piaţă este o corvoadă, în condiţiile în care acestea sunt situate în zona centrală a oraşului, la Spicu sau tocmai în Piaţa Centrală. „Înainte funcţiona Piaţa Moruzzi, dar acum e linişte şi acolo. Ca să cumpăr ce trebuie pentru mâncare, iau autobuzul şi merg până în centru. Cel mai greu e iarna, când car sacoşele grele prin frig, pe distanţă mare”, ne-a spus o cetăţeană.

Oamenii nu au în apropiere nici măcar un supermarket „cu de toate”. Iarăşi, cel mai apropiat este tocmai în centrul oraşului, vis-a-vis de Parcul Eminescu. În lipsa concurenţei marilor lanţuri, magazinele de cartier îşi pot permite să practice preţuri ceva mai mari decât ar fi normal, iar locuitorii din zonă sunt extrem de nemulţumiţi. „Poate se deschide mai repede Euromall-ul de lângă autogară şi poate se face şi un hypermarket acolo, aşa cum e în Micro 39. Suntem oameni bătrâni, nu avem pensii mari şi ne-ar fi de mare folos un magazin alimentar mare în apropiere, care să aibă şi preţuri rezonabile.”, ne-a mai spus Vasile Onofrei.

Însă lipsa pieţei şi a unui hypermarket nu sunt singurele probleme ale oamenilor din cartier. Ei nu mai au nici unde să îşi plătească facturile în apropiere, aşa că trebuie să meargă până la Poştă, în centrul oraşului. „Cândva, era o bancă chiar vis-a-vis de Palatul Navigaţiei şi era bine. Ne plăteam toate facturile acolo. Acum, trebuie să mergem până la poştă. Unii dintre noi sunt şi bolnavi, nu doar bătrâni, şi nu se pot deplasa. Locuim într-un cartier mare al oraşului, chiar nu se poate face nimic pentru noi?”, ne-a mai spus o doamnă care locuieşte în zonă.

În aproape toate celelalte cartiere din oraş există o piaţă, un supermarket bine aprovizionat sau un punct de plată al facturilor. Portul, însă, se pare că a fost uitat. Şi cândva a fost considerat centrul oraşului.

„Vrem parcuri pentru copii şi bătrâni!”

Pentru cei mai tineri dintre locuitorii cartierului, prezenţa unui parc este foarte importantă. Tinerii părinţi ar avea unde să îşi ducă prichindeii să se joace, în timp ce bătrânii ar putea juca şah, s-ar putea întâlni pentru a discuta ca între prieteni sau s-ar putea plimba. Însă, aceste dorinţe ale oamenilor sunt doar visuri. Zona Port este una dintre singurele din oraş care nu are un loc de joacă pentru copii, un parc în adevăratul sens al cuvântului. Singura reminiscenţă a locurilor de relaxare din acest cartier o reprezintă perimetrul din apropierea Palatului Navigaţiei, un spaţiu pe care cele câteva bănci ruginite sau cu lemnul scorojit şi ros de timp mai poartă titulatura de „parc”.

„Deja suntem obişnuiţi să nu avem un parc aici. De altfel, dacă s-ar face, cred că ar fi plin de câini, în primul rând, aşa că tot nu am avea linişte. Mergem toată vara în centru, la P-uri, ca să stăm la aer sau ca să ne plimbăm.”, ne-a spus Paul Năstac, în vârstă de 59 de ani.

Oamenii străzii şi găştile de cartier fac legea

Pe străduţele lăturalnice, plimbatul pe timp de noapte este exclus, iar bătrânii cartierului ştiu foarte bine acest lucru. „Sunt foarte mulţi scandalagii prin zonă, care se iau de trecători noaptea. Poliţia patrulează, dar rar se fac arestări. Noi, cei din zonă, nu le putem spune nimic scandalagiilor, pentru că ne este frică de ei.”, ne-a spus un domn din cartier.

O altă pată pe renumele cartierului este reprezentată de căruţele care circulă prin zonă. Oamenii nu sunt nemulţumiţi de faptul că aceştia circulă pe carosabil, ci de faptul că rămâne foarte multă mizerie în urma lor. „Chiar ne simţim ca la ţară. Dejecţii de animale pe stradă, căruţe parcate pe trotuar …”, ne-a spus un tânăr care locuieşte în apropiere de Spitalul CFR. Cu toate acestea, prezenţa cailor pe stradă aduce aminte, cumva, de vremurile de aur ale cartierului, când atelajele erau mijlocul de transport preferat.

Parcări puţine. Maşinile îngreunează traficul pietonal

Lipsa locurilor de parcare de pe strada principală a cartierului, în special în zona din dreptul AFDJ-ului, îi face pe şoferii care au treabă în zonă să îşi lase maşinile pe trotuar sau pe prima bandă a carosabilului. Acest lucru îngreunează mersul pietonilor pe trotuare, în special când este vorba despre o mamă cu un căruţ sau despre o persoană invalidă.

Câinii maidanezi, un pericol

Casele şi terenurile părăsite, pline de gunoaie aruncate de trecători, atrag haitele de maidanezi din zonă, aflate în căutarea mâncarii. Câinii atacă trecătorii, motiv pentru care oamenii încearcă să ocolească ruinele, pe cât posibil. Cel mai greu este noaptea, când iluminatul slab face aproape imposibilă observarea animalelor străzii.

Autobuzele trec rar. Staţiile, fără refugiu

În lipsa unor supermarketuri, a unei bănci, a unui punct unde îşi pot plăti facturile şi a unei pieţe, oamenii sunt nevoiţi să circule cu microbuzul sau cu autobuzul spre zonele de interes. Însă cartierul este parcurs doar de patru trasee de autobuz, fiecare ducând într-o altă zonă a oraşului. Nici programul lor nu este foarte convenabil pentru oamenii din zonă, în condiţiile în care autobuzele sunt puţine şi trec la intervale mari de timp. Cele patru trasee sunt 10, 15, 29 şi 34. Spre exemplu, dacă un locuitor din cartierul Port vrea să ajungă în Micro 39, el trebuie să aştepte în jur de 33 de minute pentru ca autobuzul 34 să treacă prin staţie. Iar staţiile fără refugiu fac această aşteptare să pară interminabilă în zilele foarte reci sau ploioase.

Autobuzul 10, care duce până în cartierul Dimitrie Cantemir trece o dată la 45 de minute, în timp ce autobuzul 29, care pleacă din Gară şi ajunge în Micro 19, trece la un interval de 40 de minute. Pentru cei care vor să ajungă în Piaţa Centrală există traseul 15, care trece o dată la jumătate de oră.

Oamenii se plâng de numărul mic al autobuzelor care trec prin cartierul lor şi le cer autorităţilor locale o suplimentare a vehiculelor pe fiecare traseu. „Stăm iarna în frig şi ninsoare câte 10-15 minute în staţie, până ajunge primul autobuz. Dacă suntem norocoşi, ieşim şi prindem repede autobuzul, dar, dacă îl scăpăm, trebuie să mai aşteptăm cam jumătate de oră până la următorul care ne convine.”, ne-a spus Vasile Onofrei.

Până la soluţionarea acestor probleme, oamenii nu pot decât să aştepte şi să spere.

„Apa de la robinet este maronie”

Şi calitatea apei potabile este o problemă. Oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că nu pot consuma apă direct de la robinet, deoarece aceasta este murdară, ca urmare a vechimii de un secol a conductelor. Astfel, cei din zonă sunt nevoiţi să cumpere apă potabilă de la magazine, la un preţ mare pentru posibilităţile lor.

Oamenii vor o schimbare

Am mers prin cartier şi am stat de vorbă cu oamenii, care ne-au spus, încă o dată, toate doleanţele lor şi speranţele pe care le au pentru această zonă.

Vasile Onofrei (locuieşte în cartier din 1998): „Sper ca autorităţile abilitate să vină în vizită pe strada noastră, strada Crişana, şi să realizeze că avem şi noi nevoie de asfalt. Sau măcar să ne pună piatra cubică la loc, pentru că e rezistentă. Ne-am săturat să ieşim în cizme de cauciuc după fiecare ploaie. Dacă am avea bani, am investi noi în reparaţia străzii, dar nu avem posibilitate. Sper să se mai strângă şi din câinii ăştia vagabonzi. Noi avem în curte câte unul, doi, dar nu fac nici pe departe tărăboiul pe care îl fac cei de pe stradă”.

Nicolae Spânu (locuieşte în cartier din 1972): "Eu am prins şi epoca de aur a cartierului, când lumea venea aici să se plimbe, să mănânce o prăjitură… Ştiu că e imposibil să se mai revină la acele vremuri, dar nici aşa nu e normal. Străzile sunt pline de gropi, în care ne distrugem maşinile, căruţele circulă pe drumuri de parcă am fi la ţară, iar pe unde sunt case părăsite sau dărâmate, e plin de gunoaie. De asemenea, sper să ni se pună şi nouă mai multe coşuri de gunoi. Dacă nu la fiecare 50 de metri, măcar o dată la 3-4 stâlpi. Avem nevoie, ca să fie mai curat cartierul”.

Paul Năstac, 59 de ani: „Eu mai sper la foarte puţine. De fiecare dată când s-a schimbat administraţia, ni s-au promis foarte multe. Ba că se asfaltează, ba că ni se schimbă reţeaua de apă. Foarte puţine s-au făcut aici în ultimii 25 de ani, şi asta mă dezamăgeşte profund. În primul rând, eu sper să devenim un cartier european, să nu ne fie ruşine cu zona noastră. Sper să avem străzi normale, trotuare la fel de normale, pe care să putem circula fără să fim nevoiţi să ocolim stâlpi sau maşini parcate de-aiurea. Sper să avem mai multe autobuze cu care să putem circula spre zonele unde avem nevoie, dacă o piaţă nu ni se face. Ar fi benefic şi un autobuz care să ne ducă din cartier înspre Piaţa Ruşilor. Speranţe încă mai am …”

 

Citit 5690 ori Ultima modificare Marți, 02 Decembrie 2014 17:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.