Hai să ne sfădim fără sâc! sâc!...
să ieşim din iastă fundătură,
să fugim din ist calabalâc
şi din iastă acră mură-n gură!...
Hai să ne jucăm de-a omul... hai...
hai să dăm la cai bună vestire...
cailor, di/stinşii noştri cai
în război şi-n pace şi-n iubire!
Cailor... la trap şi în galop,
în buiestru şi-n zăbală... fie-i
scrisei voastre sufletul meu, rob...
hai să dăm o şansă veşniciei:
fără voi, nu are nici un rost,
se sfârşeşte-ndată... şi nu are
gând şi vorbă că va fi, c-a fost...
i se surpă duhu-n lumânare!
Toată viaţa v-am ţinut în ham,
până-n inimi v-am bătut caiele,
v-am lovit, aşa, nitam-nisam,
cu ciomag şi bici şi spuse rele!...
Cer iertare, cailor... vă rog,
răsăriţi din morţi şi cărţi uitate,
n-am potcoave, frâuri şi noroc...
hai să dăm nobleţea-n cavalcade!
