La mai bine de jumătate de an de la ultima vizită a reporterilor "Vieţii libere", cartierul arată aproximativ la fel. Singurele diferenţe apar acolo unde a crescut vegetaţia. Fără să fie tăiate, ierburile şi arbuştii au crescut la înălţimea unui copil, iar din loc în loc măsoară chiar şi mai mult. Unul dintre puţinele lucruri care s-a schimbat în această zonă este... numele. Cartierul Vadu Ungurului a fost rebotezat de autorităţile locale cu câţiva ani în urmă, iar acum numele său oficial este "Petru Rareş". Însă foarte puţini ştiu acest lucru, chiar şi dintre cei care locuiesc în zonă.
Acest cartier, aflat la marginea estică a oraşului, mai departe de el fiind doar ogoare şi graniţa cu fraţii noştri moldoveni, are nevoie de reparaţii masive, nu doar la nivel cantitativ, ci şi calitativ. Oamenii care au venit să ne vorbească despre problemele zonei sunt şi ei sătui de promisiunile fiecărui personaj care s-a perindat prin fruntea administraţiei locale, străzile sunt obosite de atâtea gropi, multe case au intrat în paragină şi stau să se dărâme, în timp ce maşinile parcate ocupă străzi întregi, făcând traficul din inima cartierului o adevărată corvoadă pentru oricine.
Primul cetăţean care a venit să stea de vorbă cu reporterii "Vieţii libere" a fost Vasile Valentin, un bărbat în vârstă de 45 de ani, o mai veche cunoştinţă a reporterilor, de la precedentele vizite în cartier. Omul, care stă pe Aleea CFR, ne-a spus că este foarte nemulţumit de faptul că cele trei alei ale ceferiştilor nu sunt deloc marcate cu plăcuţe, cu indicatoare, cu semne care să îi ajute pe trecători. Astfel, până şi aparatul GPS de pe ambulanţele Galaţiului dă erori atunci când paramedicii sunt chemaţi să intervină la adrese din zonă. "Acum câteva luni a murit tatăl meu, pentru că medicii de pe ambulanţă nu au putut ajunge la timp. A durat 30 de minute pentru ca ambulanţa să vină acasă, iar când i-am întrebat pe medici mi-au spus că s-au rătăcit printre străduţe, căutându-mi casa. Nu se poate aşa, să nu fie semnalizate străzile, să nu fie cartografiate aşa cum trebuie. Sunt şi foarte înguste, aşa că e foarte greu pentru o maşină să întoarcă. De acum, ce s-a întâmplat s-a întâmplat, nu mai putem da timpul înapoi, dar trebuie neapărat să fie semnalizate străzile. Nişte indicatoare nu cred că sunt atât de scumpe încât primăria să nu şi le permită", ne-a povestit, cu lacrimi în ochi, bărbatul.
Străzile care plâng după asfalt
În inima cartierului există mai multe străduţe care plâng după asfalt, mai ales că pe unele dintre ele s-au înălţat case mai frumoase şi mai impunătoare decât în centrul oraşului. O astfel de alee este strada Dobrogei, pe care se vede că acum mult timp a fost aşezată piatră cubică, însă cu trecerea anilor au intervenit surpările, săpăturile pentru canalizare, iar strada nu a mai arătat niciodată la fel. Emil Constantinescu, un cetăţean în vârstă de 72 de ani, cu nume de fost preşedinte, ne-a spus că este nemulţumit de aspectul străzilor, dar nu dă vina pe actuala primărie. "Ştiu că, la un moment dat, s-a dorit asfaltarea străduţelor din cartier, dar totul a rămas la stadiul de plan. Marius Stan nu e vinovat de situaţie. Noi avem tendinţa să uităm că, până la el, am avut alţi binevoitori în fruntea administraţiei locale, care şi-au bătut joc de acest oraş. Acum, lucrurile par să se mişte un pic, chiar dacă foarte încet. Sper ca, pe viitor, să se ia măsuri pentru înfrumuseţarea acestor străzi, măcar pentru binele maşinilor scumpe care se parchează pe acolo", a spus bătrânul.
"Nu avem unde să ne facem cumpărăturile"
Chiar dacă există mai multe supermarketuri în zonă, cetăţenii sunt destul de nemulţumiţi de lipsa unei pieţe adevărate, cu tarabe şi cu produse autentice, din grădină. "Ne-am săturat de toate legumele şi fructele de la turci, de la ucraineni sau de mai ştiu eu unde. O piaţă, cu zece tarabe, nu e greu de făcut, şi aşa s-ar mai face şi câteva locuri de muncă. Iar clienţi s-ar găsi, sunt sigur de asta", ne-a spus o femeie, care îşi căra sacoşele tocmai din Piaţa Centrală. Până la soluţionarea acestei probleme, însă, locuitorii din cartierul "Petru Rareş" sunt nevoiţi să mai aştepte.
Trecere periculoasă peste calea ferată
La marginea cartierului, odată ce trecem calea ferată, mai sunt câteva case. La acestea, însă, se poate ajunge, fără a ocoli foarte mult, doar traversând calea ferată, în condiţiile în care acest lucru este, teoretic, interzis. Cu toate astea, oamenii au aşezat un pod de lemn peste şanţul care desparte Parcul "CFR" de liniile de tren şi traversează zilnic. "E periculos, normal, dar ce altceva să facem? Eu nu am maşină personală şi altfel nu am cum să trec. Transport până la mine nu există, aşa că traversez pe aici. Am mereu grijă, mă asigur, iar dacă aud trenul, nici nu mă apropii de calea ferată", ne-a spus domnul A.P.
De la bătăi şi scandaluri, la linişte totală
Dacă acum câţiva ani întrebam un locuitor din Vadu Ungurului ce ne poate spune despre cartierul său, în fruntea listei ar fi fost scandalurile şi bătăile de stradă dintre găşti. Acum, însă, lucrurile par a se fi schimbat, iar oamenii spun că nu le mai este frică să iasă noaptea pe stradă. "Pot să vin liniştit acasă şi la o oră târzie, nu mai e ca în clasele I-IV, când efectiv trebuia să cunosc găştile, ca să nu iau bătaie. De multe ori, trebuia să şi vorbesc cu alţi băieţi mai mari, să îmi asigure protecţie, le mai aduceam de acasă ţigări sau vin, că avea tata. Aşa mergeau lucrurile. Acum e linişte, majoritatea scandalagiilor de altădată sunt prin Italia, Spania", povesteşte Ionuţ, un tânăr de 24 de ani.
În încercarea de a asculta doleanţele tuturor gălăţenilor, am extins comunicarea şi la cetăţenii care locuiesc pe străzile Ştiinţei, Grădina Veche sau Radu Negru. Astfel, dacă în urmă cu ani buni, mai toţi gălăţenii se temeau să treacă pe Radu Negru noaptea, neînsoţiţi, de teama unor tâlhării, iar riveranii îşi încuiau porţile cu câte două zăvoare, liniştea este acum cuvântul de ordine. Nimeni nu se mai bate cu nimeni, iar ocazionalele certuri din zonă sunt puse pe seama consumului necontrolat de alcool. "E normal, că aşa e românul. Vin de la muncă unii, se îmbată şi apoi îşi aduc aminte că nu ştiu ce vecin nu i-a dat înapoi nişte bani. Şi de acolo începe cearta. Dar nu sunt oameni răi aici în cartier, e o zonă foarte liniştită", ne-a mai spus Emil Constantinescu.
Mai puţini câini ca în alte părţi?
Una dintre îmbunătăţirile aduse cartierului este diminuarea numărului de câini vagabonzi din zonă. În urmă cu nici doi ani, locuitorii de aici se plângeau că sunt zeci de câini pe străzi, care umblă în haite şi atacă oamenii. Acum se plâng foarte puţini, iar majoritatea patrupedelor fără stăpân din cartier dorm pe la rădăcinile copacilor sau sub maşinile parcate pe trotuare, fără a-i băga în seamă pe trecători. "Se mai dau uneori la oameni, mai ales noaptea, pentru că sunt animale teritoriale. Dar, oricum, sunt mai puţini câini pe stradă acum, iar ăsta e un lucru foarte bun", ne-a mai spus Vasile Valentin.
Parcările moderne lipsesc
Dacă pe strada Tudor Vladimirescu sau pe Aleea CFR, majoritatea locuitorilor îşi bagă maşinile în curte, iar numărul celor care tronează pe trotuar este foarte mic, nu acelaşi lucru se poate spune despre strada Ştiinţei, spre exemplu. Chiar dacă strada este destul de lată, cu două benzi de circulaţie, pe acolo nu are loc decât o singură maşină, pentru că mare parte din cele două benzi este ocupată de automobilele parcate. "Avem mare nevoie de o parcare adevărată, aici, în cartier. Pentru că ştim că nu există loc pentru o parcare mare, consider că cea mai bună soluţie este ori una subterană, ori una supraetajată, ca în Occident. Altfel, riscăm să vedem maşini parcate una peste cealaltă, la propriu", ne-a povestit Andrei Viorel Popescu, un gălăţean de 35 de ani, şofer la rândul său.
Strada Ştiinţei nu este, însă, singura pe care numărul maşinilor este copleşitor. Aceeaşi situaţie este şi pe strada Grădina Veche, dar şi pe Radu Negru. Iar, din loc în loc, se văd maşini parcate pe trotuar chiar şi pe Domnească.
Parcul "CFR" - oglinda unui oraş neîngrijit
Unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară, datorită felului în care a fost gândit la început, Parcul "Carol", cunoscut gălăţenilor şi sub numele de Parcul "CFR", este în paragină. Băncile de fier sunt ruginite şi îndoite, fântânile arteziene nu au mai simţit puritatea apei cristaline de ani buni, foişorul şi celelalte construcţii sunt pline de graffiti, iar din terenul de baschet nu a mai rămas decât gardul. Cu toate astea, în Parcul "Carol" se taie... iarba. Joi dimineaţă, o echipă de muncitori tocmai ce luase o pauză de la activitatea cu pricina.
"E şi ăsta un lucru bun, dar parcă avem nevoie de altceva în acest parc. E atât de mare, încât e păcat să fie lăsat de izbelişte. Foişorul ăsta, care a fost şi în Parcul "Eminescu", ar putea găzdui serate de muzică folk. Fântânile arteziene şi iazul ar putea funcţiona mai frumos decât în Parcul "Viva". Terenurile de sport ar putea fi refăcute, iar copiii ar putea să mai iasă din casă, la aer, să mai lase calculatoarele. Ce să mai spunem de bănci şi de spaţii de relaxare pentru cei vârstnici? Sunt necesare şi câteva mese de şah, cum sunt în parcul de la Nespălata. Poate, în viitor, vom avea şi noi parte de aşa ceva", ne-a spus Emil Constantinescu, un gălăţean de 72 de ani.
Şi lipsa unei toalete ecologice în parc se resimte, mai ales că foarte mulţi "binevoitori" îşi fac nevoile pe unde apucă. "Ar putea poliţia să înteţească patrulele prin zonă şi să le dea amenzi celor care murdăresc parcul, un vestigiu local, la urma urmei", a mai spus omul.
Conform declaraţiilor Primăriei Galaţi, Parcul "Carol" va intra în reabilitare cel târziu în 2016, el fiind inclus într-un proiect masiv de refacere a parcurilor din oraş, alături de Parcul "Eminescu" şi Parcul "Cloşca" ("Coposu").
Trotuarele au nevoie de reparaţii
Dacă pe străzi ne-am obişnuit cu prezenţa gropilor şi cu plombarea lor ocazională, în Galaţi au început să se umfle şi trotuarele. Pe strada Ştiinţei, în locul unde a fost cândva un copac, betonul de pe trotuar este ridicat şi poate constitui un real pericol pentru un copil sau un bătrân neatent. Nici maşinile nu au parte de un tratament mai bun, ele fiind nevoite să ocolească adevărate cratere.
Monumente de rugină în cartier
Pe strada Şarpelui, aproape de marginea cartierului, am găsit şi o maşină abandonată, o Dacie mai bătrână decât mulţi dintre cei care locuiesc acum în zonă. Din nefericire, astfel de rable zac abandonate pe marginea străzilor din oraş fără a fi strânse, chiar dacă Primăria Galaţi i-a asigurat pe cetăţeni că anul acesta va avea loc o acţiune de strângere a acestor vehicule.
Ce schimbări aşteaptă oamenii
Vasile Valentin, 45 de ani, locuieşte în zonă de cinci ani: "Eu aştept să se pună indicatoare şi plăcuţe cu numele străzilor peste tot, mai ales pe Aleea Ceferiştilor, acolo unde locuiesc eu. Sper să nu mai păţească nimeni ce am păţit eu, să nu poată ajunge ambulanţa acasă. Apoi, sper să se strângă de tot câinii din cartier, pentru că încă mai sunt şi locul lor nu e pe stradă. Auzisem că se va mai face un padoc, iar ăsta e un lucru bun. Cine iubeşte câinii să îi ia în casă, nu să îi hrănească pe stradă. Aici poate interveni şi poliţia. Apoi, sper la o întreţinere mai bună a zonei, chiar dacă este destul de curat. Se vede cu ochiul liber că avem nevoie de o intervenţie a autorităţilor competente pentru tăierea buruienilor foarte înalte. Arată urât şi suntem, totuşi, într-un oraş european".
Emil Constantinescu, 72 de ani: "Eu consider că, pentru a face un oraş frumos, avem nevoie de oameni capabili în fruntea tuturor instituţiilor abilitate. Degeaba vrea Marius Stan să înfrumuseţeze, să schimbe aspectul zonelor din oraş, dacă cei din consiliul local votează mereu contra. E o luptă pentru ciolanul puterii acolo, iar asta trebuie să se schimbe. În ceea ce priveşte cartierul, avem nevoie de asfalt pe toate străzile. Pe străduţele alea unde sunt doar gropi şi pământ, există mămici care îşi plimbă bebeluşii în căruţ, dar şi băbuţe în baston. Ele pot fi mama sau sora cuiva. Cei din administraţia locală să se imagineze în locul lor pentru o clipă, măcar. Apoi, avem nevoie de un parc adevărat, cu bănci, mese de şah, loc de joacă pentru copii, piste de biciclete, fântâni arteziene, un adevărat izvor de relaxare. Parcul "CFR" trebuie refăcut, pentru că e unul dintre cele mai frumoase din ţară, nu doar de aici, din Galaţi. Şi de parcare e nevoie, pentru că ne sufocăm de atâtea vehicule. Nu o să mai avem pe unde să mergem, în curând"
