„Mai ştie cineva cât de frumos arăta, cândva, cartierul ăsta? Fără atâtea garaje, fără atâtea maşini, fără atâţia câini şi, mai ales, fără atâtea gunoaie?”. Asta ne-a spus un cetăţean în vârstă de 85 de ani din cartierul Ţiglina II, joia trecută, când am revenit în zonă pentru a vedea ce s-a schimbat. De fapt, pentru a vedea DACĂ s-a schimbat ceva! Acum mai bine de jumătate de secol, Ţiglina II era un şantier în lucru. Se ridicau blocuri, se făceau străzi, era o hărmălaie de nedescris, iar Galaţiul era un oraş care se mărea de la o zi la alta. Combinatul atrăgea locuitori, pentru aceştia era nevoie de locuinţe, aşa că un nou cartier lua naştere. Astăzi, în februarie 2016, printre blocurile Ţiglinei II vedem baterii de garaje aruncate ici şi colo, câini adormiţi, maşini parcate pe spaţiul verde, pe alei, printre alei, lângă ghenele de gunoi, practic peste tot şi mult gunoi. Toate astea, presărate cu nesimţirea unora pentru care spiritul civic este mort şi îngropat de mult timp.
„Oamenii! Doar oamenii pot revitaliza cartierul”
Puţinii cetăţeni ai zonei cu care ne-am întâlnit în dimineaţa zilei de 18 februarie ne-au spus că nu primăria sau autorităţile locale sunt principalii vinovaţi pentru starea în care se află Ţiglina II. „Oamenii de aici poartă cea mai mare vină. Primăria a făcut parcuri, oamenii le distrug. Primăria aduce măturători, noi aruncăm gunoaie. Singura vină a primăriei este că nu a turnat mai mult beton printre blocuri, aşa că din loc în loc e mocirlă. În rest, numai noi suntem vinovaţi. Fără cei şapte ani de acasă, aşa cum sunt multe persoane, nu putem readuce strălucirea de altădată acestui cartier”, ne-a explicat Smaranda Drăghici, o doamnă de 56 de ani care se ducea să facă piaţa.
De altfel, cetăţenii au dreptate. În spatele unui chioşc din cartier, am surprins un bărbat care îşi făcea nevoile în văzul tuturor, fără jenă. Doar la sunetul pe care l-a făcut aparatul de fotografiat a avut o scurtă reacţie defensivă, urmată de câteva injurii la adresa reporterilor. „Eh, astfel de oameni sunt mulţi. Nici nu ştiu dacă ne trebuie wc-uri publice, dacă asta e soluţia. Cred că se pot duce la restaurant sau undeva să îşi facă nevoile. Dar, pentru că nimeni nu îi amendează, ei îşi fac treaba aici, în aer liber, fără să le pese că mai trec copii, femei. Îi doare în pălărie, cum s-ar zice”, ne-a explicat şi Marcel Drăghici, soţul doamnei de mai sus.
Ghene curate, alei pline de resturi
Dacă în zona tomberoanelor este o curăţenie de invidiat, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre zona dintre garaje sau despre aleile dintre blocuri, acolo unde pungile, ambalajele, cojile de fructe, pamperşii şi absorbantele folosite, precum şi alte gunoaie, stau aruncate de parcă ar fi parte integrantă a cartierului. Nimeni nu le mai bagă în seamă, pentru că oamenii s-au obişnuit să le ocolească fără să mai comenteze. „Degeaba vin cei de la ECOSAL zilnic să ne facă curat în cartier dacă nu ştim să păstrăm. Vecinii de pe aici spun mereu că vor un cartier curat. Dar când aruncă punga de gunoi de la etajul patru, pentru că le e lene să coboare la ghenă sau când aruncă oase pentru câinii din jurul blocului din acelaşi motiv, atunci nu mai vor un cartier curat?”, ne-a întrebat un cetăţean care a dorit să rămână anonim, pentru a nu se certa cu vecinii.
De altfel, chiar în timpul vizitei noastre, aproximativ 20 de muncitori ai ECOSAL curăţau grădinile blocurilor de pe strada Constructorilor, precum şi trotuarele. „Ăsta e semn de campanie”, spunea un bătrân care se uita lung la cât de insistent mătura o doamnă aleea pietonală. Campanie sau nu, cel puţin o parte a cartierului urma să fie curată!
Garajele şi blocurile sunt acoperite de mesaje de amor
"Poate nu ştiu să îţi arăt, dar tu însemni totul pentru mine. Înainte nu credeam că am vreo şansă, iar acum nu vreau să îmi imaginez cum ar fi fără tine. Te iubesc, Alexandra!" sau "Andrei love dr." sunt doar două dintre mesajele de dragoste pe care le putem găsi scrise cu grafitti pe pereţii garajelor din Ţiglina II. Pentru pasionaţi, graffiti reprezintă o formă de artă, iar în ultimii ani aceşti artişti de ocazie au devenit din ce în ce mai vizibili în Galaţi. Numai că mai există şi reversul medaliei, iar înjurăturile nu lipsesc din această zonă.
Fie că este vorba de scandări de galerie, de ameninţări cu moartea ori de jignirea unor cunoscuţi, invectivele desenate cu vopsea pe pereţi nu dispar uşor. "Eh, câteodată mă amuz să văd ce opere noi au mai creat tinerii de prin zonă, dar de multe ori îmi pun mâinile în cap. Forme obscene, înjurături, capuri de mort, toate alea. O fi şi asta o formă de artă, dar nu o înţeleg eu!", ne-a explicat Andrei, un tânăr de 29 de ani din zonă.
Pentru mulţi tineri, graffitiul este o formă neconvenţională de exprimare liberă, însă legea în România nu e deloc permisivă cu astfel de manifestări. „Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe faţadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice şi de arhitectură sau pe orice alt tip de construcţii a inscripţiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri şi alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză”. Această definiţie se regăseşte în articolul 1. din Legea pentru asigurarea aspectului estetic al capitalei şi al altor localităţi, adică Legea 554/2003.
Conform acestei legi, pedeapsa este o amendă contravenţională între 500 şi 2.500 de lei, sumă plătită de părinţi dacă desenatorul de ocazie este minor. Mai mult decât atât, cei care sunt prinşi practicând această formă de artă sunt obligaţi să plătească şi refacerea estetică a zonelor afectate.
Din acest motiv, majoritatea "picturilor" sunt realizate noaptea, în semiobscuritate, iar multe nu spun practic nimic. Sunt doar litere aruncate la întâmplare, înjurături şi declaraţii agramate. Prea puţine se leagă de adevăratele probleme ale societăţii, aşa cum sunt corupţia sau sărăcia.
Însă, cu toate că sunt ilegale, momentan nu le-a şters nimeni. Iar ele se află pe zidurile oraşului de ani buni, nu de ieri.
Câinii şi pisicile fac legea în cartier
Iubitorii de animale din cartier i-au adus la limita răbdării pe locuitorii din Ţiglina II, din cauza faptului că hrănesc în continuare câinii şi pisicile din jurul blocurilor, motiv pentru care necuvântătoarele rămân în apropiere şi fac o hărmălaie de nedescris în perioada căldurilor. "Domnule, cine iubeşte animalele să le ia în casă. Eu aşa ştiu că e normal. Dar la noi în cartier sunt mulţi care le iubesc doar din stradă, pentru că nu trebuie să facă curat după ele, nu trebuie să le ducă la veterinar, nu au responsabilitate. E la fel şi cu câinii, şi cu pisicile!", ne-a mai explicat domnul Drăghici.
Chiar lângă chioşcul "Vieţii libere", acolo unde trebuia să ne întâlnim cu cititorii pentru a discuta despre problemele cartierului, doi câini păzeau, în perfectă simetrie, intrarea într-un aprozar. Leneşi, strânşi de frig, dormitau, însă vigilenţa nu le lipsea, dat fiind că au tresărit imediat cum le-am făcut o poză. "Nu muşcă, staţi fără grijă", a ţinut repede să mă liniştească o doamnă.
Pe de altă parte, se pare, există în cartier şi câţiva câini mai agresivi, pe care îi ocolesc cam toţi trecătorii. "Degeaba facem plângeri la ECOSAL, la primărie şi oriunde. Nu ne bagă nimeni în seamă. Se tot vorbeşte că se fac adăposturi, că să plătim taxa de ecarisaj ca să scăpăm de câini sau că îi castrează. Degeaba îi castrează, că până dispar, mai muşcă, mai atacă oameni", ne-a mai explicat un cetăţean indignat.
Problema câinilor maidanezi nu e de azi, de ieri. Cei mai expuşi sunt copiii, după cum spun locatarii, iar o tragedie se poate întâmpla oricând. "Ce aşteaptă autorităţile? Să fie muşcat un copil sau să se întâmple ceva şi mai grav? Să ajungem cu un astfel de caz la ştirile naţionale? Din păcate, ne-am pus încrederea în oameni care nu prea ies din birouri pentru a vedea cum e viaţa, cu adevărat, pe străzile oraşului. E trist, însă este vina noastră. În alte oraşe s-a rezolvat civilizat problema maidanezilor, numai la noi ne sunt băgate pe gât drepturile lor, şi faptul că dacă îi adună şi nu îi adoptă nimeni, li se dă din nou drumul pe stradă", ne-a explicat Smaranda Drăghici.
Eu unde îmi las maşina?
Dacă pe strada Constructorilor sunt locuri special amenajate pentru parcarea maşinilor, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre spaţiul din jurul blocurilor. Dat fiind că garajele blochează mare parte din spaţiu, conducătorii auto care locuiesc în zonă sunt nevoiţi să îşi lase maşinile fie în coloană în faţa blocului, ceea ce înseamnă că spaţiul pentru pietoni este redus considerabil, fie pe spaţiul care a fost cândva verde şi care acum nu este decât o mocirlă cu urme de cauciucuri.
Indignaţi peste măsură, locuitorii vor dărâmarea garajelor care ocupă spaţiu inutil. "Ştiţi câte garaje de aici sunt goale? Cândva, oamenii au avut maşini, dar le-au vândut şi acum folosesc garajul pe post de magazie. Ori un garaj ocupă spaţiu cât pentru două trei maşini parcate. Nu e normal aşa ceva. Cum în alte cartiere s-au făcut parcări, la noi de ce nu se poate? Ştiţi cât de greu se iese din parcarea asta improvizată, când pe alee mai vine o maşină? E un trafic mai ceva ca în Bucureşti", ne-a explicat un şofer.
Singura parcare am văzut-o în spatele magazinului Profi, chiar lângă maidanul cartierului, dar şi acolo e de fapt o improvizaţie. "Platforma asta de beton a fost turnată şi cu sprijinul locatarilor, pentru că e numai noroi în jur. Dat fiind că se joacă fotbal în zonă, nu e deloc în siguranţă să ne lăsăm maşinile aici. Sperăm ca primăria să ne facă şi nouă o parcare adevărată, pentru suntem, totuşi, într-o zonă relativ centrală. Vom vedea ce va fi", ne-a explicat Mihai Pantazi, un şofer în vârstă de 34 de ani.
Până la construirea unei parcări, însă, şoferii din zonă se văd nevoiţi să îşi lase, în continuare, maşinile pe unde apucă şi să le lase la mâna vecinilor. "S-a mai întâmplat să fie tăiate cauciucurile, că vezi Doamne, cineva a ocupat locul de parcare al altcuiva. Asta este România, unde fiecare e proprietar pe terenul public..."
Parcurile noi deja se degradează
În spatele blocurilor de pe strada Constructorilor au fost construite, din bani publici, nişte locuri de joacă pentru cei mici. Câteva leagăne, unul-două tobogane şi niscaiva balansoare, pentru ca bunicii să poată ieşi cu nepoţeii la joacă în preajma casei, nu tocmai pe Faleză sau în Grădina Publică. Până aici, totul bine, iar iniţiativa primăriei a fost primită cu braţele deschise de către oamenii din zonă. Numai că, aşa cum este în cazul în fiecare pădure, mai sunt şi uscături, iar parcurile pentru care a plătit fiecare gălăţean din taxe şi impozite au început să se strice sau, mai bine zis, să fie stricate.
Barele balansoarelor sunt rupte, toboganele sunt murdărite ba cu vopsea, ba cu smoală, iar lanţurile leagănelor sunt rupte, din loc în loc. Acum, parcurile sunt goale, iar locuitorii spun că, fără pază, investiţiile primăriei sunt în van, "Degeaba ni s-au făcut parcuri dacă nu le păstrăm. Să se pună pază, să se dea amenzi celor care strică. Aşa se mai creează şi locuri de muncă şi se atrag şi bani la bugetul local. Să vedeţi cum, după câteva amenzi, nu mai are nimeni curajul să strice. Dacă educaţia nu poate fi făcută altfel decât cu forţa, atunci aşa să fie", ne-a explicat domnul Atanasie Aurel, în vârstă de 64 de ani.
Îmbucurător în Ţiglina II este, însă, că am văzut şi un maidan, un teren pe care copiii încă mai joacă fotbal de plăcere, fără să fie nevoiţi să plătească pentru a alerga un timp limitat. SIngura problemă, spun oamenii, este că e situat chiar în apropierea unei parcări, şi nu o dată le-a fost tăiată mingea copiilor care au ieşit la joacă de către proprietarii maşinilor aflate acolo.
