Străduţe asfaltate, trotuare proaspăt turnate, nici un fir de groapă şi... căruţe, clădiri care stau să cadă, containere pe mijlocul aleilor pietonale. Aceasta este zona pe care gălăţenii o numesc Valea Oraşului, porţiunea cuprinsă între strada Dogăriei şi strada Ana Ipătescu. Pe lângă toate cele enumerate, mai putem aminti şi străduţele care arată mai urât decât un drum de ţară. "Am aşteptat, în ultimii ani, în fiecare zi, în fiecare lună, ca administraţia să îşi îndrepte ochii şi spre peticele noastre de stradă. Nu am avut asfalt niciodată, aşa că am tot făcut cereri, petiţii la primărie, dar nimic. Tot la fel trăim, mai ceva la ţară", ne-a explicat un locuitor de pe strada Crişana.
Ce-i drept, pe strada Crişana am mai fost şi cu alte ocazii, iar oamenii din zonă ni s-au plâns şi atunci de condiţiile grele în care trăiesc. "E groaznic. La fiecare ploaie, nu putem ieşi din casă decât cu cizme de cauciuc. Noroc că s-a schimbat sistemul de canalizare şi nu ne mai inundăm, dar de mocirlă tot nu am scăpat. Din cauză că nu avem asfalt pe stradă, tot se adună apa...", ne spunea Vasile Onofrei, în decembrie 2014. Au trecut aproape doi ani de atunci şi nu s-a schimbat nimic pe strada Crişana. Peticul de uliţă nu are mai mult de 150 de metri lungime şi nici mai mult de 40 de case. Aici, asfaltul este o himeră, iar oamenii au renunţat de mult să mai spere la o îmbunătăţire. „Acum câţiva ani, strada noastră a fost săpată ca să se repare instalaţia de canalizare şi cea de gaze. Aveam piatră cubică pe stradă atunci şi era bine. După ce s-au terminat lucrările, s-a pus pământ peste gropi şi a fost lăsat aşa. Nici măcar piatra cubică nu a mai fost adusă înapoi. Ne-am gospodărit tot singuri şi am turnat balastru, dar nu rezistă, mai ales când plouă”, ne-a mai spus un cetăţean.
În periplul prin cartier, am închis ochii şi am încercat să îmi imaginez cum era pe vremuri. Oamenii vedeau, atunci, case negustoreşti, multe prăvălii, berării, cafenele, cofetării. Cu ochii deschişi, am văzut garaje înghesuite, trotuare înguste, murdare, pe alocuri inexistente. Stâlpii de electricitate şi de iluminat tronează în mijlocul acestora, forţându-i pe cei care locuiesc în zonă să circule pe carosabil şi să fie, astfel, la mila vitezomanilor. „Din fericire, drumurile din cartier arată destul de prost, aşa că sunt puţini şoferii care se încumetă să circule cu viteză. Că altfel, nu cred că ar fi prea mulţi oameni care ar avea curaj să se plimbe prin cartier”, ne-a mai spus un domn care a văzut zona schimbându-se pe parcursul anilor.
Clădirile abandonate, focare de infecţie
Pe strada Ana Ipătescu, dar şi pe strada Dogăriei, sunt câteva clădiri vechi, foste fabrici sau magazine, din care au mai rămas doar pereţii şi o grămadă de moloz. Doar câinii şi oamenii străzii îşi mai fac veacul pe-acolo, dat fiind că mirosul este greu de suportat. "Nu ştiu de ce nu le pune primăria la pământ. Sunt adevărate focare de infecţie, mai ales că pe acolo sunt câini, gunoi de toate felurile, boschetari. E ceva de nedescris. Şi mai rău este că ai noştri copii sunt tentaţi să se joace în ruinele astea şi se pot lovi, pot cădea, se poate desprinde o bucată de beton, Doamne fereşte. Trebuie luate măsuri", ne-a explicat un cetăţean.
Pe strada Ana Ipătescu, spre exemplu, arteră reabilitată complet şi dată în folosinţă la începutul anului 2015, se găsesc două clădiri într-o stare evidentă de degradare. Mirosul groaznic de urină, gunoi şi alte mizerii te loveşte de la o distanţă considerabilă, iar majoritatea celor care tranzitează la pas zona preferă să meargă pe trotuarul opus. Din spusele cititorilor, sunt şi câţiva care se aventurează înăuntrul acelor clădiri, fie pentru a mai căuta ceva fier, fie pentru a hrăni paznicii necuvântători ai zonei.
Parcuri, în locul ruinelor
Din nefericire, cartierul Port suferă foarte mult la capitolul parcuri, neavând nici un astfel de loc de joacă şi relaxare, nici pentru cei mici, nici pentru cei mari. Din acest motiv, oamenii s-au gândit că singurii care i-ar putea ajuta sunt chiar cei care conduc urbea de la Dunăre, aşa că, nu o dată, i-au rugat să demoleze clădirile care abia mai stau în picioare şi să ridice, în locul lor, un parc. "Copiii nu au unde să se joace, bătrânii nu au unde să iasă la aer într-o zi de vară. Avem aceste clădiri ca vai de capul lor, abia de mai rezistă. De ce nu se face un parc? Cred că mai mult ar dura până ar demola clădirile şi ar strânge molozul, deşi treaba e pe jumătate făcută de mama natură şi de amatorii de fier vechi", ne-a mărturisit o doamnă, a cărei doleanţă este să nu se mai deplaseze kilometri pentru ca nepoţica ei să se poată juca într-un parc modern.
Această problemă, a locurilor de joacă, nu este una nouă în Port. Acum mai bine de doi ani, Paul Năstac, un cetăţean care locuieşte în cartier, ni s-a plâns de faptul că trebuie să parcurgă distanţa până în parcul de la Elice pentru a se relaxa sau pentru a juca o partidă de şah cu prietenii.
Pentru cei mai tineri locuitori ai cartierului, existenţa unui parc ar fi extraordinară. Tinerii părinţi ar avea unde să îşi ducă prichindeii să se joace, în timp ce bătrânii ar putea juca şah, s-ar putea întâlni pentru a discuta ca între prieteni sau s-ar putea plimba. Însă, aceste dorinţe ale oamenilor sunt doar visuri. Zona Port este una dintre puţinele din oraş care nu are un loc de joacă pentru copii, un parc în adevăratul sens al cuvântului. Singura reminiscenţă a locurilor de relaxare din acest cartier o reprezintă perimetrul din apropierea Palatului Navigaţiei, un spaţiu pe care cele câteva bănci ruginite sau cu lemnul scorojit şi ros de timp mai poartă titulatura de „parc”.
Cumpărături în alte cartiere. Nu există nici piaţă, nici supermarketuri
Aceasta este una dintre cele mai vechi probleme ale cartierului. Oamenii se plâng de ani buni că drumul până la cea mai apropiată piaţă este extrem de obositor, mai ales vara, când temperaturile cresc şi locurile umbroase sunt aproape inexistente, într-un cartier din care copacii seculari lipsesc. Astfel, având în vedere că cele mai apropiate locuri de cumpărături sunt ori la Spicu, ori în Piaţa Centrală, locuitorii din Port îşi doresc, mai mult decât orice, construcţia unei pieţe moderne şi în cartierul lor. „Înainte funcţiona Piaţa Moruzzi, dar acum e linişte şi acolo. Ca să cumpăr ce trebuie pentru mâncare, iau autobuzul şi merg până în centru. Cel mai greu e iarna, când car sacoşele grele prin frig, pe distanţă mare”, ne-a spus o cetăţeană.
Oamenii nu au în apropiere nici măcar un supermarket „cu de toate”. Iarăşi, cel mai apropiat este tocmai în centrul oraşului, vizavi de Parcul Eminescu, ori cele de la Spicu. În lipsa concurenţei marilor lanţuri, magazinele de cartier îşi pot permite să practice preţuri pe alocuri prohibitive, iar locuitorii din zonă sunt extrem de nemulţumiţi. „Euromall-ul de la gară nu se mai deschide, asta e clar. Speram că se va face un hypermarket acolo, cum sunt în Micro 39 sau în Micro 20. Suntem oameni bătrâni, nu avem pensii mari şi ne-ar fi de mare folos un magazin alimentar mare în apropiere, care să aibă preţuri rezonabile”, ne-a mai spus un domn de 68 de ani.
Însă lipsa pieţei şi a unui hypermarket nu sunt singurele probleme ale oamenilor din cartier. Ei nu mai au nici unde să îşi plătească facturile în apropiere, aşa că trebuie să meargă până la Poştă, în centrul oraşului. „Cândva, era o bancă chiar vizavi de Palatul Navigaţiei şi era bine. Ne plăteam toate facturile acolo. Acum, trebuie să mergem până la poştă. Unii dintre noi sunt şi bolnavi, nu doar bătrâni, şi nu se pot deplasa. Locuim într-un cartier mare al oraşului, chiar nu se poate face nimic pentru noi?”, ne-a mai spus o doamnă care locuieşte în zonă.
În aproape toate celelalte cartiere din oraş există o piaţă, un supermarket bine aprovizionat sau un punct de plată a facturilor. Portul, însă, se pare că a fost uitat. Cu noua administraţie, oamenii speră că politicul îşi va întoarce privirea şi către o zonă care, cândva, era considerată centrul oraşului. Şi era înfloritoare!
Schimbările cerute de oameni, nebăgate în seamă
De fiecare dată când am fost în zona Port şi am stat de vorbă cu oamenii, aceştia ne-au propus câteva schimbări pe care ar vrea să le vadă în zona lor, în speranţa că Primăria le va auzi doleanţele şi va trece la treabă. La începutul verii anului 2016, la o nouă vizită în Valea Oraşului, am putut observa că, în afară de asfaltările pe ici şi colo făcute în ultimul an, nu s-a schimbat mai nimic.
Acum doi ani, spre exemplu, Vasile Onofrei, un cetăţean care locuieşte pe strada Crişana din 1988, ne spunea că îşi doreşte de la autorităţi să îi modernizeze strada. Sau măcar să o aducă la standarde acceptabile, dat fiind că e plină de gropi şi de noroi. Aceste lucruri ni le spunea omul în decembrie 2014, iar la doi ani distanţă strada Crişana arată fix la fel. Unde mai pui că vizita noastră în cartier a fost făcută după câteva zile ploioase, iar bălţile din zonă pot fi trecute doar cu maşina sau cu cizmele de cauciuc?
Parc au vrut, parc... n-au primit
Printre doleanţele oamenilor cu care am stat de vorbă la ultimele vizite în cartier, s-a numărat şi posibila construcţie a unui loc de joacă în cartier. Din nefericire, acesta nu s-a materializat nici până astăzi, iar bunicii din zonă sunt, în continuare, nevoiţi să îşi plimbe nepoţii până pe faleză sau până în zona centrală a oraşului, pentru ca cei mici să se joace.
Au apărut, însă, ceva mai multe staţii de autobuz prin zonă, mai ales de la redeschiderea străzii Ana Ipătescu, dar şi de la scoaterea din funcţiune a maxi-taxiurilor, iar ăsta e motiv de bucurie pentru unii locuitori ai cartierului.
Câinii, la fel de mulţi
Nastasia Toader, o femeie în vârstă de 66 de ani, ne spunea acum fix un an că problema maidanezilor din cartier trebuie rezolvată urgent, pentru că altfel se va întâmpla o nenorocire. "Sterilizări nu se fac, adopţii nu se fac, strângeri de pe stradă nu se fac. Nu mai putem să trăim cu atâţia câini printre noi. Mie, una, îmi este teamă de ei, mai ales că unii sunt mari şi atacă. Dacă mergeţi pe Ana Ipătescu, veţi vedea că la clădirile dezafectate sunt cel puţin 15 câini, iar una dintre căţele a şi născut. Păi, de acolo mai răsar încă alţii şi alţii. Organizaţiile astea pentru animale, care se bat cu pumnul în piept mereu, ce fac? Ce păzesc? Îi lasă aşa pe stradă, în speranţa că îi ia altcineva? Taxa de ecarisaj unde se duce? E groaznic ce se întâmplă". Şi se întâmplă în continuare.
Casele şi terenurile părăsite, pline de gunoaie aruncate de trecători, atrag haitele de maidanezi din zonă, aflate în căutarea mâncării. Câinii atacă trecătorii, motiv pentru care oamenii încearcă să ocolească ruinele, pe cât posibil. Cel mai greu este noaptea, când iluminatul slab face aproape imposibilă observarea animalelor străzii.
Cu gunoiul la colţ de stradă
Un tânăr care locuieşte în cartier, Adrian Ursu, ne-a scris prin intermediul internetului despre mizeria care se adună în zona în care a copilărit. "M-am săturat să văd containerele goale şi tronsoanele dintre blocuri pline de gunoi, de pamperşi murdari, de sticle sparte, de peturi, de ambalaje. Cum eu mă duc şi îmi arunc la tomberon sacul menajer, vecinul de la blocul alăturat de ce nu poate face acelaşi lucru? Sau, mai bine spus, de ce nu îl obligă cadrul legal să facă acelaşi lucru?", ni s-a plâns tânărul.
Ce-i drept, chiar în timp ce ne plimbam prin zonă, am dat de un cuplu, oameni la vreo 60 de ani, care răsturnau bidonul cu murături la canalizare, în plină stradă. Şi, din câte ne-a explicat Adrian Ursu, astfel de cazuri nu sunt singulare. "Sunt o grămadă de locuitori nesimţiţi aici. Şi, da, nu mă feresc să le atrag atenţia, însă, din păcate, ei nu bagă în seamă. Cred că în afară de amendă nu îi sperie nimic. Şi nici aia, dacă stau bine să mă gândesc, că şi-aşa nu o plătesc. Avem nevoie de nişte legi ferme pentru curăţarea oraşului, dar şi de o educaţie mai bună. Altfel, o să ne plângem mereu că vrem curăţenie, dar noi nu o să facem niciodată curat", ne-a mai explicat tânărul.
Pe angajaţii Ecosal i-am surprins de multe ori făcând curăţenie în zonă, însă dacă, în urma lor, vin cetăţeni care aruncă iarăşi ambalaje, misiunea celor de la serviciul public de salubrizare este una aproape imposibilă.
"Viaţa liberă", în cartierul tău. Iată unde venim joi
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori ce îi nemulţumeşte. Astfel, joi, 23 iunie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm în faţa chioşcului nostru din Piaţa Centrală (unde întoarce tramvaiul), pentru a ne spune ce probleme sunt în cartier şi cum pot autorităţile să le remedieze.
