Numai răni până sus, numai răni până jos... şi tot merg şi tot merg pân-acum, pân-aici, pân-acolo, în rai, poate nu-i prea târziu, să-mi culeg flori de măr, să-mi culeg cicatrici!...   Am venit, am văzut, însă nu am învins... sunt prea mic şi naiv într-un joc sfărmător printre sfinţi, cu cei sfinţi şi deştepţi şi frumoşi purtători de cuvânt despre sunt, despre mor!   Şi armaţi până-n dinţi cu unelte de scris... ei nu au de citit, cică ei sunt citiţi, şi ...

Demult, cam înainte de prima Duminică a Orbului post/decembrist, gargara şi minciuna electorală funcţionau cu perfecţiune moleculară, dispuneau de absolut toate ingredientele fizice şi chimice şi „spirituale”, cum şi acum, bineînţeles! De pildă, candidatul rânjitor până la urechi promitea credite financiare (foarte uşor de suportat) tuturor ţăranilor moldotransilvlahi, dacă vor să cumpere, să crească, să înmulţească o...vacă! În naivitatea lor legendară, unii (f ...

Mergi sănătoasă, mergi sănătoasă într-această plecare/primăvară timpurie... şi matale şi iarna trebuia să mai staţi acasă, trebuia să mai fi fost, dar nu a fost să mai fie!   Şi nu ştiu dacă era bine mai târziu, deoarece nu ştiu dacă e bine mai devreme... chiar acum încep să învăţ...şi am să ştiu când şi matale şi primăvara or să mă cheme!   A fost frumos, a fost foarte frumos... cred că o să-mi scrii cum va fi de aici înainte, şi voi primi prin păsăr ...

Ieşise din trup şi umbla pe afară. Şi parcă vroia să întrebe Ceva. În fiecare zi, de dimineaţă până-n seară, umbla încolo şi încoace, dar fără izbândă umbla. Şi tot aşa, tot aşa...până când s-a resemnat şi a vroit să se întoarcă în trup, dar a văzut că nici trup nu mai avea. Aşadar, s-a oprit pe marginea unui drum oarecare...şi a început să plângă cu vorbe. Uite-aşa plângea: „Şi eu am fost o dată ca niciodată, aşa cum va să fii şi tu, aşa cum va ...

!la început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un cuvânt: eu fără margini,/ câştigător la loz în plic!   !şi tot aşa: cuibar cu lene,/ preţ şi dispreţ de nan suprem, împins în braţele părerii/ că nu se poate v ...

Aici (se) hodineşte robul lui Dumnezeu... şi mă întreb: cum, adică?...şi nu-mi vine să cred că ieri mă salută şi-mi răspunde la salut, iar astăzi n-am ce să mai văd şi ce să mai aud, n-am decât să regret, să spun că destinul a fost blând (ori a fost crud) că s-a închis (pentru totdeauna) uşa unui secret, şi s-a deschis (pentru totdeauna) uşa altui secret! Şi cică (se) hodineşte dincolo, acolo... şi mă întreb: unde, adică?...şi-mi vine să cred că nu există ni ...

Nu...nu este aceasta...este Cealaltă! Deoarece numai Cealaltă se scrie cu literă mare! Aceasta se scrie cu literă mare numai la începutul Lumii, dar Cealaltă se scrie cu iniţială majusculă chiar şi după sfârşitul Lumii! Când merge, e înaltă, foarte înaltă...Înaltă cu literă mare, adicătelea! Când stă, e lungă, foarte lungă... Lungă cu literă mare, adicătelea! Şi-i însoţită (şi când merge, şi când stă) de-o Voce inconfundabilă...Voce de Mire Moldav, adecă! ...

!sprijinim norocul să nu-şi rupă gâtul dăm cu noapte luna să n-o prindă ziua respectăm lumina lacrima şi rândul e nebun chilugul şi e proastă piua!   !dăruim iubitei ghiocei de seră în cutii pandore îndesăm pădurea viţa poeziei face filoxeră taie păsări-lire nenea cu securea!   !sărutăm femeia care nu-i a noastră şi mâncăm estetic oase de ce date donjuanul sare iarăşi pe fereastră trec în dorul lelei morţi de calitate!   !sprijinim norocul sprijinim şi luna n ...

Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...

Frumos, foarte frumos...negreşit...impecabil!...Păi, cum mama zmeilor să nu fie Frumos când Urâtul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a dus în Eden, sub Mărul păzit de ciomagul-Adam şi de farmecul-Eva? Ia să vedeţi şi să ascultaţi dimensiunile şi consistenţa cestui Frumos acoperit/descoperit întru veşnică Admirare/Iluminare a celor „proşti, dar mulţi”, aflaţi în solda domnului Vodă-Lăpuşneanul! [Durerea-n pălărie (acum) este la modă/ – ...